În fața oamenilor

De la începutul anului am preluat o echipă de programatori în cadrul firmei în care lucrez, Sustainalytics. A fost și este o provocare majoră, o schimbare de direcție despre care știam câte ceva, presupuneam încă ceva, iar de restul acadele. Este greu, învăț mult despre mine și despre alții și nu mai am timp deloc pentru proiecte personale - lucruri care se întâmplau într-o măsură mult mai mică anul trecut.

O parte din noua mea responsabilitate e să fiu mai des în fața oamenilor. Să explic câte ceva în fața colegilor cu care lucrez, să descriu echipa și compania în fața candidaților la interviuri și, mai nou, să vorbesc alături de un coleg în fața a 30 de studenți în cadrul evenimentului SpringIt.

Asta s-a întâmplat miercurea trecută și, spre surprinderea mea, a ieșit destul de bine. Cu toate că nu am avut prea mult timp de pregătire, am făcut o treabă destul de bună în a ține un fel de atelier în cadrul căruia am vorbit despre primii pași în cariera de ITist. De la scrierea CV-ului la mentalitatea cu care intri în interviu sau te descurci la primul job, am încercat să dăm studenților câteva sfaturi și să-i provocăm la a pune întrebări și, în general, a avea curaj în viață. Audiența a fost receptivă, nouă ne-a plăcut și sper să mai facem asta.

A fi în fața oamenilor nu-mi vine natural, mă sperie, dar îmi și place. Îmi arată cum funcționez în moduri care n-au cum să apară în alte situații. Mă pune în situații emoționale nefamiliare, presante, dar și foarte interesante. Abia aștept un moment de blackout în fața oamenilor în care să nu mai știu de mine și despre care să scriu aici pe blog, roșind.