Iluzia dialogului
Nu prea scriu despre politică pentru că e o mizerie la care nu mă pricep. Dar azi mi-a sărit un lucru în ochi pe care n-am cum să-l ignor.
În mod ironic, circulă zilele astea pe net cele 15 puncte ale guvernării USL, promisiuni ale lui Ponta adică. Bă, dacă-mi votaţi partidul, pe lângă pâine şi cârnaţi vă mai promitem că facem asta şi asta. Lucrurile obişnuite cumva, lista aia de promisiuni care devin irevocabil încălcate, dovada nesimţirii politicianului român. Dar nu despre puncte în sine e vorba aci, alea-s destul de clare…
Vrui să-i transmiţ simţirile mele ‘mnului Ponta în depeşa digitală de la căpătâiul de jos al paginii. Făcui eu o cerere, scrisei tot ce trebe scris ; am depus-o şi vrui să-o trimiţ mai departe. Dar na, n-o mers. Chipurile domnu’ Ponta nu vrea să fie contactat, şi-o scos cutiuţa poştală din pământ ş-o aruncat-o cât colo. Pesemne s-o fi săturat de atâtea şi atâtea sentimente sincere care-i erau adresate. O decis dumnealui că, bă, lăsaţâ-mă-n pace, vorbiţ într-o pungî şî v-ascult io mai încolo, la Paştele Cailor cu un corn în frunte.
Asta e, fraţilor, iluzia dialogului cu domnul Ponta. Poftiţi, luaţi şi daţi şi la alţii ca să nu-şi mai facă speranţe deşarte cum că undeva cineva e interesat de ce au de zis. Vorbim, aşa cum facem dintotdeauna, la stele şi le spunem păsurile. în cazul ăsta mai putem spera măcar că acolo undeva e vreun marţian care-şi mai pleacă din când în când urechea către planeta noastră mică şi albastră. Cu domnul Ponta n-avem nicio îndoială.
