Guvernare PSD? Bring it on.

Din cauze previzibile și în urma unei matematici extrem de simple a ieșit PSD-ul. N-avea cum să nu iasă, ar fi fost ceva anormal dacă nu câștiga, aș fi suspectat că se fură voturi de partea corectă. Cine-i de vină? Tinerii că n-au ieșit la vot? În lipsa unor modele și lideri carismatici care să-i pună în mișcare, tinerii nu au decât o mare durere la bască și or să plece din țară cât ai zice *miau *dacă e nevoie. N-au avut nimic de câștigat cu ieșirea la vot, au de câștigat numai dacă pleacă, deci nicio grijă de partea lor.

Poate avem de pierdut noi, ăștia tineri care au ales să rămână. Dar am ales asta în cunoștință de cauză și sincer suntem atât de căliți încât nicio tragedie electorală de genul ăsteia nu ne împiedică să facem ce avem de făcut. Noi avem treabă, nu timp de văicărit și de dat cu curul de pământ. Avem pielea tăbăcită de deznădejdea celorlalți și psihicul tare de la atâtea încercări reușite și nereușite de a îndrepta lucruri mari și mici în societate, la muncă și-n viețile noastre. Guvernare PSD? Bring it on.

Uite câteva articole care mai în glumă, mai în serios, au niște idei foarte bune:

• PSD nu a câștigat alegerile – realist despre situație
• Câștigătorul alegerilor de acum este USR – pentru că așa e, e primul partid cu adevărat nou care intră în Parlament după ’89
• Din păcate, Apocalipsa se lasă așteptată – așteptarea după lideri în politică e ca așteptarea ălora de la gaz
• Părinții tăi votează cu bandiții că n-ai reușit tu în viață – foarte bun, ar trebui să ne îngrijim de viețile noastre personale înainte de a ne îngriji de ale altora
• România 2016: trecut și viitor – ne-am cam înmuiat în ultimii ani și tot o ardem aiurea în loc să facem lucruri cu mai mare însemnătate pentru noi și familiile noastre

Finalul ultimului articol e ceva ce eu însumi am băgat în buzunarul de la piept. Mergem mai departe, că n-avem încotro. N-au votat cei care-și pun speranța în plecatul afară, dar am văzut o mobilizare super puternică a noastră, cei care ne punem speranța în mâinile proprii. Oamenii s-au implicat ca niciodată în a se asigura că se votează și numără voturile corect, că se respectă procedurile și că se fură cât mai puțin. Nu s-a reușit în toate cazurile, dar e foarte bine, trebuie să continuăm asta. Să continuăm să facem treabă, că e destulă.

M-am apucat să citesc Dictatura lui Nicolae Ceaușescu a lui Adam Burakowski. E incredibil de revelatoare despre modul cum au funcționat lucrurile și de ce funcționăm acum ca atare. N-am mai fost niciodată atât de captivat de o carte non-literatură. O să scriu despre ea mai încolo.