Omul din greșeli învață

Acum ceva timp am început să ascult un podcast, Rework. E făcut de cei de la Basecamp, o companie care creează o suită software de project management pentru companii mici și medii. Citisem deja cele două cărți celebre scrise de fondatorii companiei, Jason și David, astfel încât temele s-au așezat natural în mintea mea.

Cel mai recent episod este despre erorile unor companii și modul în care și-au cerut scuze față de clienți. Bineînțeles că au vorbit și despre un moment în care compania lor a făcut o greșeală. Pe scurt, au vrut acum câțiva ani să sărbătorească fișierul cu numărul 1 milion încărcat în platforma lor, fișier care s-a nimerit să fie o poză cu o pisică…

Te-ai prins de dubla masivă greșeală pe care au făcut-o?

Prima a fost că s-au uitat în fișierele încărcate pe platformă, lucru care nu e tocmai în regulă. O poză cu o pisică, un document cu tranzacțiile unei companii sau un detaliu privat al unei persoane – nu contează, nu e ok să te uiți nici măcar la unul din ele. Oamenii plătesc pentru un serviciu, dar și pentru confidențialitatea datelor lor. A doua a fost că s-au lăudat public cu asta. Pur și simplu nu și-au dat seama de gafă. În comentariile articolului cineva le-a atras atenția asupra acestui fapt. Un român, Răzvan Tirboacă, designer care se pare că face lucruri faine (numele mi-e vag cunoscut, dar nu-mi dau seama încă de unde). Cei de la Basecamp au realizat ce eroare au făcut și au vorbit despre asta într-un alt articol în care au făcut apel la cititori fără să se grăbească la a lua măsuri pripite, lucru pe care-l văd extrem de des în companii.

Episodul mi-a adus aminte de un articol bun în care cineva detaliază ideea că „bă, nu contează cine a făcut o prostie, ci cum o rezolvăm și ce învățăm din asta”. O idee simplă, dar pe care o văd destul de rar concretizată. Într-o companie e nevoie de oameni de calitate ca să tragă concluzia asta și să o pună în practică. Toată lumea greșește mai mult sau mai puțin grav, iar greșelile astea sunt oportunități de a face lucrurile mai bine în viitor și de a lega mai mult relațiile între colegii de proiect.

Ca să închei într-o notă comică, treaba mi-a adus aminte și de o fază tare: o companie avea un om care juca rolul de a fi concediat de formă când un client nervos venea să ceară lămuriri. Ăsta era rolul lui, aștepta să joace teatru atunci când era nevoie de o piesă pentru un client. Apoi mai era și povestioara aia mai mult sau mai puțin reală, pe care nu o mai găsesc acum, dar care suna cam așa:

Un angajat face o gafă cu un client, fapt care duce la anularea unui contract de vreo 5 milioane de dolari. Șoc și groază, angajatul respectiv este chemat apoi în biroul șefului: – Cred că știi de ce te-am chemat, nu? – Știu… și-mi pare extrem de rău. Este vina mea pentru pierderea contractului și înțeleg dacă mă veți concedia și mă veți da în judecată. De fapt chiar mi-am făcut bagajele și am vorbit cu avocatul meu – Ești nebun? Cum să te concediez? Tocmai am investit 5 milioane în trainingul tău!