Filmul Roma

Pentru că weekend-ul ăsta a fost atât de frumos, am profitat de ocazie: am acoperit ferestrele și am văzut și eu un film. Practic mi-am făcut norma pe jumătate de an, media mea fiind de 2 filme pe an.

Am văzut Roma, o dramă făcută de un nene mexican pe nume Alfonso Cuarón. Urmărește o bucată din viața lui Cleo, o menajeră dintr-o casă de albi cu copii destul de obraznici. Cleo rămâne gravidă cu un băiat care desigur că fuge de ea, apoi pierzând sarcina. Momentul culminand e când se duce cu familia de albi undeva pe o plajă unde-i cam salvează de la moarte pe 2 dintre copiii care se avântaseră prea mult în valuri (ea neștiind să înoate). Când reușesc să ajungă pe plajă ea plânge spunând că a pierdut copilul pentru că nu-l voia cu adevărat. Familia o îmbrățișează acolo, rezultând scena grafică de pe afișul filmului.

Mi-a plăcut mult de Cleo cea tăcută și melancolică și izbucnirea ei din finalul filmului. Mi-au plăcut referințele la tumultul din 1971 al Mexicului (proteste ale studenților reprimate brutal de guvern, cunoscute sub denumirea de El Halconazo sau Corpus Christi Massacre). Super tare ironia dintr-o scenă în care Cleo se duce să-l caute pe tatăl copilului, pe care-l găsește la un antrenament de arte marțiale. Acolo un fel de guru le predică bărbaților câteva lucruri despre voință, putere, minte și corp - printre ei aflându-se și acest tip care fugise de responsabilitățile fundamentale. Merită tratat subiectul într-un articol separat.

Filmul e alb-negru și e disponibil pe Netflix. Regizorul zice că e inspirat din experiențele sale din tinerețe, numele de Roma venind de la numele cartierului din Mexico City unde se petrece acțiunea, Colonia Roma.