Fii om, nu trafic
Acum câteva săptămâni Silviu a aflat de o familie săracă din Cătrunești/IL și s-a decis să o ajute. Am fost pe la ei, i-am cunoscut și le-am dus niște lucruri. Între timp a povestit și altora, a strâns niște bani și le-a cumpărat o mașină de spălat rufe; azi dimineață am luat-o dintr-un depozit de la mama naibii din Chiajna și le-am dus-o. În drum spre sat am trecut pe centură, printr-un trafic de toată frumusețea.
Trecând pe-acolo mi-am adus aminte de o experiență frumoasă. Mă rog, nu neapărat frumoasă, dar comică. Prin toamna lui 2014, când îmi căutam job, am fost la un interviu la o firmă tare prin Otopeni. Era în Otopeni pentru că făcea ceva scannere de avioane și avea treabă destul de des cu aeroportul și-un teren de teste de prin zonă. Când am plecat de-acasă era înnorat, când am băut o cafea cu o prietenă pe la Romană începuse să picure, iar când m-am dat jos din autobuz pe undeva pe lângă centură era iadul pe pământ. Credeai că iadul e cu flăcări și smoală și draci împielițați? Nu, iadul e enervant, rece și ud, exact cum era totul în ziua aia când am fost eu la interviu.
M-a plouat de m-a rupt cât m-am învârtit eu să găsesc sediul. Eram ud complet, până la piele. De parcă nu era de ajuns, fix în fața sediului m-a stropit un tip grăbit – din cap până-n picioare, un fel de felul 2 așa. Am ajuns acolo, am lăsat apă peste tot. M-am întâlnit cu un tip foarte ok care m-a duc într-un birou absolut demențial, un fel de bar classy unde-l duci pe un potențial partener cu care vrei să începi o afacere. Am purtat o discuție foarte plăcută, timp în care din bocancii mei s-a scurs o mică baltă lângă masă. La propriu, curgea apă din mine.
Ne-am strâns mâinile, ne-am urat lucruri. Peste ceva timp am primit oferta de la ei, care era decentă. Dar ar fi însemnat ca zilnic să ajung cu mașina acolo. Aspectul ăsta a cântărit greu și după o luptă acerbă în capul meu am refuzat colaborarea. Gândul de a sta chiar și ocazional într-un trafic cum era și ăla de azi m-a făcut să reevaluez ce înseamnă de fapt să fii om, să trăiești, să muncești.
Fii om, nu fi trafic. Dacă mergi zilnic cu mașina la muncă nu-i faci bine orașului tău și creezi fix obiectul văicărelilor noastre de toate zilele: traficul din București. Da, știu: stat departe, copii la anumite școli – le aud mereu. Asta e din cauză că ai făcut niște alegeri dubioase în viață și-ai fost foarte individualist. Ai zis că fericire înseamnă fericirea ta când nu e deloc așa. Suntem parte din mediul înconjurător și viceversa, mediul este parte din viața noastră. Ne influențează starea, ne influențează sănătatea fizică și psihică, are grijă sau nu de noi sau de copiii noștri. Dar totul pornește de la fiecare și de la alegerile grele pe care le face.
