Eşti prost de-adevăratelea
Uneori rămân dezamăgit de unii oameni. De calitatea lor, de modul lor de a comunica lucruri şi, mai ales, de modul lor de a ascunde lucruri.
Consider că să fii prost nu e un păcat. Dar să nu încerci câtuşi de puţin să te deştepţi – iată adevărata prostie, adevăratul păcat! Să te mulţumeşti cu propria-ţi mizerie intelectuală, să zaci în continuă şi scârboasă minciună a ta pentru tine însuţi – asta urăsc cel mai mult la un om. Am cunoscut oameni proşti, dar care se zbăteau să se mai ridice puţin, dar şi oameni implacabil de proşti. Şi am ajuns la o concluzie: proştii adevăraţi se mulţumesc cu prostia lor şi nu au nevoie de nimeni care să-i deştepte. Nu-ţi mai irosi timpul. Amin.
