Eliberarea de la Shawshank
The Shawshank Redemption este acel film care ocupă prima poziție în celebrul top 250 de pe Imdb. Pentru că stătea de mult timp ascuns printre altele și pentru că, nu știu de ce, ocupa 15GB de pe disk am zis să scap de el și să-l văd ca să-l pot șterge. Bun film întradevăr. A devenit un clișeu să zici că un film e bun. După ce-l judeci, cum știi care e bun și care nu? Cum depășești cușca subiectivismului, cum poți spune că e bun nu doar pentru tine, ci pentru mulți? Îi iei pe fiecare la mână și-i întrebi?
Poate există metrici și modalități pe care specialiștii le folosesc ca să pună eticheta de „film bun”. Eu unul le recunosc după ce lasă în urmă în mintea mea, dacă a fost un film care s-a terminat la ultimul minut sau e un film care rulează mereu și mereu prin cotloanele gândirii. Filmele bune lasă urme, te învață, îți reamintesc lucruri importante, te trag de mânecă, te îndrumă. Iar pentru asta The Shawshank Redemption merită primul loc în orice top.
Îmi vine să lecturez subtitrarea, sunt multe lucruri de ținut minte despre ce înseamnă libertate și captivitatea omului, despre acea speranță pe care Andy o tot menționează, despre sensul/direcția vieții omului liber. E de văzut de mai multe ori și de rumegat filmul ăsta. Bun, bun.
Red: [narrating] In 1966, Andy Dufresne escaped from Shawshank prison. All they found of him was a muddy set of prison clothes, a bar of soap, and an old rock hammer, damn near worn down to the nub. I remember thinking it would take a man six hundred years to tunnel through the wall with it. Old Andy did it in less than twenty. Oh, Andy loved geology. I imagine it appealed to his meticulous nature. An ice age here, million years of mountain building there. Geology is the study of pressure and time. That’s all it takes really, pressure, and time. That, and a big goddamn poster. Like I said, in prison a man will do most anything to keep his mind occupied. Turns out Andy’s favorite hobby was totin’ his wall out into the exercise yard, a handful at a time. I guess after Tommy was killed, Andy decided he’d been here just about long enough. Andy did like he was told, buffed those shoes to a high mirror shine. The guards simply didn’t notice. Neither did I… I mean, seriously, how often do you really look at a mans shoes? Andy crawled to freedom through five hundred yards of shit smelling foulness I can’t even imagine, or maybe I just don’t want to. Five hundred yards… that’s the length of five football fields, just shy of half a mile.
