Don McCullin

Văzând că presa noastră e în genunchi cu ochii la banii zburânzi ai mogulilor, Raluca Feher a avut inițiativa de a chema Frontline Club să se manifeste și la noi. Iar asta s-a și întâmplat, zilele astea totul a fost anunțat, prezentat și livrat micului public interesat de așa ceva. Au fost câteva zile de proiecții interesante, de prelegeri și discuții pe teme de actualitate care au tangență cu jurnalismul, domeniu care trece în vremurile noastre printr-o transformare destul de radicală.

În seara asta am apucat și eu să merg la o proiecție și niște discuții în jurul ei, la Cafe Institute. A fost vorba despre documentarul Don McCullin realizat de Jacqui Morris. Don McCullin nu prea e cunoscut la noi, însă e celebru la el acasă, în Marea Britanie. E un fotojurnalist de excepție cu o experiență îndelungată și intensă pe scenele războaielor care au măcinat ultima jumătate de secol. La discuții au participat Jacqui însăși, Adelin Petrișor și Radu Sigheti.

Filmul m-a lăsat mut. Realitatea prezentată acolo te afectează, te atinge profund acolo unde nimic din tine n-ai vrea să fie atins, în cotloanele întunecatei conștiințe care se ocupă cu locul tău în lume. Deseori ne limităm la barierele existenței noastre zilnice fără să ne interesăm sau să avem habar de ce se întâmplă mai departe de noi. Filmul ăsta îți arată în ce lume trăiești de fapt și te zdruncină cu asta. Războiul, privit din exterior, e doar o confruntare de forțe și interese. Dar când vezi care sunt efectele lui imediate asupra societății civile te cutremuri. Don McCullin e martorul multor scene de război, iar filmul îi prezintă viața prin fotografiile și comentariile sale. Sunt multe de zis despre fotografiile sale, multe ajunse memorabile, dar filmul… Doamne, filmul ăsta te izbește arătându-ți adevărata față a războiului, cea care afectează oameni care nu-l merită și care nu-i înțeleg sensul. Iar când te gândești că războiul e doar ambiția acelor oameni avizi de putere pe care noi îi alegem să ne reprezinte, oameni care se complac în ucideri în masă de dragul intereselor… te apucă o furie oarbă care te înnebunește pur și simplu!

M-a marcat oricât aș fi vrut să nu mă las marcat. Atunci când îți acoperi gura și nu ești conștient de asta… în fața ta se întâmplă ceva mai mare decât Universul. Părerea mea.

O parte din documentar văd că e disponibilă aici.