Domnișoara Christina

E o carte de-aia scrisă de Eliade. N-am citit-o pentru că-s ignorant și n-am ascultat-o pe profa de Română-n liceu. Duminică seară am fost să alimentez cu benzină 99, apoi la mall Vitan cu mașina să văd filmul ”Domnișoara Christina”, film românesc făcut după cartea asta. Pentru că-s bucureștean mediocru, superficial și fără valori. Fuck me, right?

E bun, mă, filmul. Arată bine pe ecran, n-ai zice că-i românesc, nu-i gri și nu-i despre comunism. Actorul care joacă rolul principal e super bun (dar nu numai el), e expresiv, chiar arată înfricoșat când țipă la vederea nebunei de Cristina care vine încinsă peste el în pat. Joacă și Maia Morgenstern și o zgâtie de copilă pe post de vrăjitoarea Simina. Am o colegă Simina, am uitat să fac mișto de ea pe tema asta. Dar și mâine e o zi. A, și apropo de femei, apar și patru sâni în film; zic asta ca să-ți dau un motiv în plus să mergi. Patru sâni pe două femei separate, că doar n-apare nicio vacă-n film și nici Cristina n-a stat pe lângă Cernobîl prin ’86.

Şi așa mai departe. Du-te să vezi filmul, e altfel decât cele românești cu care te-ai obișnuit, cred că o să-ți placă. Citește și cartea dacă poți, dar nu-i musai, nu-i ca și cum găsești 100 de euro între paginile ei, nu? Cărțile-s de fiță, artă decorativă pentru biblioteci și intelectuali fără Kindle.

P.S. în mod evident în acest articol s-au infiltrat caracteristici de pamflet. Citește cartea și nu te mai gândi la sâni.