Drumul județean 203K și viața de apoi
Puține manifestări ale prostiei pot egala ceea ce se întâmplă zilele astea pe DJ-203K, drumul care străbate Valea Slănicului de Buzău. Această celebră potecă județeană face viața oamenilor din câteva comune buzoiene un adevărat calvar și este o sursă continuă de frustrare pentru oricine are treabă pe aceste meleaguri.
Drumul ăsta este de mult timp în reabilitare. După ce a fost ani de zile pe hârtie, niște băieți deștepți s-au apucat de câteva luni chiar să lucreze la el. S-a început în forță: fix înainte de alegerile europarlamentare au fost decopertați complet câteva zeci de kilometri de asfalt. Zeci de kilometri s-au transformat într-un imens crater. Praful constant care plutește deasupra zonei poate fi tăiat cu cuțitul - le intră localnicilor în case, în ochi și-n plămâni. Dar cel mai dramatic efect îl are asupra psihicului oamenilor, care ajung să se lase pradă nervilor și să se răzbune cum le vine la mână.
Săptămâna trecută căram niște bagaj la casa de la țară pe acest groaznic drum județean. La un moment dat, în fața noastră iese un nene dintr-o curte, ia o piatră de jos și aruncă-n mașina noastră fix când treceam pe lângă el. Vizibil iritat, omul tuna și fulgera, probabil supărat de starea drumului. Am rămas trăzniți, eu și soția, de ceea ce poate crea frustrarea cauzată de ciopârțirea acestui drum. Altă situație: coboram cu mașina de la Plaiul Nucului, iar într-o curbă mă întâlnesc cu o mașină de mare tonaj care urca. Spațiu era de-o singură bandă, așa că eu am ajuns aproape-n șanț, încercând să-i fac omului loc să urce. Îl aud undeva-n spate tunând și fulgerând că el își strică mașina și alte baliverne la adresa mea. Alt exemplu că frustrarea oamenilor a atins cote alarmante.
Din cauza incompetenței și prostiei celor de la județ, oamenii ajung să-și dea-n cap la propriu. Cei care trec pe DJ-203K își rup mașinile și riscă să fie anihiliați de localnici, în timp ce niciunul dintre cele două părți nu are vreo vină. Cei de la județ stau liniștiți la cafenelele de la bulevard, pe când în teren situația devine dramatică. În toate drumurile pe care le-am făcut aici ziua sau noaptea, nu am văzut nici măcar un echipaj de Poliție care să vegheze la buna desfășurare a lucrurilor și care să-i amendeze pe cei care trec constant pe roșul semafoarelor. Puținii muncitori de pe traseu nu poartă niciun echipament de protecție, inhalând tot praful și spărgându-și timpanele în zgomotul mașinăriilor.
Buzăul e țara nimănui, un teritoriu lăsat la voia întâmplării de autorități, politicieni și bun simț. În timp ce haosul cuprinde încet, încet Valea Slănicului, în orașul Buzău Primăria și Consiliul se luptă pentru acapararea pădurii Crâng - niște barosani își freacă mâinile cu gândul la potențialul imobiliar de acolo (n-o să găsiți prea multe informații pe net despre asta, toată presa locală e abonată la banii grupului de interese). Oamenii locului îi votează în continuare, iar și iar, ignorând că sursa problemelor lor e reprezentată fix de aceștia pe care au pus ani la rând ștampila.
În ciuda vicisitudinilor legate de infrastructura locală, suntem mutați la țară de câteva zile. Încă aștept curieri pierduți în neantul Drumului Județean 203K, încă aștept pe cei de la Akta să rezolve o problemă cu internetul. Din cauza lipsei infrastructurii, comunele din nordul județului reprezintă un teritoriu de care nimănui nu-i pasă: nici consilierilor județeni, nici primăriilor din partea locului. Oamenii continuă să se descarce unii pe alții, nemaiputând să îndure atâta nepăsare abătută asupra lor.
Mâine-poimâine punem mâna pe târnăcoape și topoare și o să ne facem dreptate singuri, ca acum câteva sute de ani. O să ne reîntoarcem la căruțe, la catâri, leacuri băbești și la promisiunea Raiului etern. Popa satului ne mai aduce aminte că toate sunt temporare: guvernarea, mandatul primarului și viața omului. Sperăm că viața de apoi le va lămuri pe toate și că măcar acolo n-o să mai fie nevoie să ștampilăm hârtii degeaba. Ai murit, te-ai liniștit, așa zice o vorbă de la mine din comuna Lopătari. O comună unde oamenii și-au pierdut răbdarea și se întorc unii împotriva altora până când moartea îi va despărți. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Dacă speranța vieții de apoi nu te coafează prea mult, hai în politică. Politica e sursa problemelor, dar și a rezolvării situației de pe Valea Slănicului. Când vom pricepe asta și vom acționa, doar atunci se vor abate asupra plaiurilor noastre vremuri mai bune, cârmuite de oameni mai capabili
