Dincolo de șosea
Noi, cei din generațiile de dinainte de Revoluție, împărțim probabil niște experiențe comune care ne fac să funcționăm azi într-un anume fel. Sărăcia lucie, lipsurile lucrurilor de bază și a diversității experiențelor au compus ani îndelungi o frustrare îndârjită, cauzând o suferință acută și insistentă. Un ghimpe în coaste, care odată ce a fost scos a lăsat o cicatrice adâncă pe care încă o mai îngrijim.
Odată ce am ieșit din sărăcie și am început să avem lucruri, tindem să le acordăm o importanță prea mare și să exagerăm în afișarea și folosirea lor. A avea lucruri a devenit azi un semn al statutului social și al valorii, al poziției pe scara socială. Nu-i nimic anormal, toate națiile au trecut prin asta și au depășit momentul; noi abia acum ne lovim de asta. Haine incomode de impresionat prietenii, case prea mari de impresionat vecinii, mașini ne-necesare de impresionat pe toată lumea.
Pe ultima în special o văd manifestându-se des. Sunt fascinat și speriat în același timp de câți oameni cred că natură sau călătorit înseamnă stat cu fundul în mașină până-ntr-un loc și înapoi. Când aveam profil personal pe Facebook vedeam foarte multe cupluri călare pe o mașină într-un loc verde. #munte #joy #nature #greenlife. Pe bune? Se pare că este o tradiție, la început cuplurile trebuie să includă și mașina în relațiile lor. Băiatul trebuie să demonstreze că are un loc al lui deasupra capului, fata trebuie să se mândrească cu asta. Nu contează că ai de mers 200 de metri, fă-o cu mașina. Doar nu mai ești sărac, ai cu ce merge fără să te murdărești pe adidașii albi.
România de dincolo de șosele e ignorată de stat, dar și de românul de rând. Dacă nu există drum pe care să chinui o mașină, nici nu merită să ajungi acolo. Accesibil a devenit principiul de bază al organizării călătoriilor, concediilor și vizitelor la rude. Trebuie să ajungi cu mașina oriunde, doar nu mai ești sărac. Acum ai cu ce.
Copilul sărac din tine încă stă înfrigurat într-un colț de suflet. Nu-l lași să iasă de acolo decât cu mașina. Dincolo de șosea e o lume periculoasă în care ești în singurătate tu însuți, cel care ai fost și încă ești.
