De Paștele lui 2012
Anul trecut am păţit-o de Paște, în sensul că autobuzul cu care mergeam cu bagaj spre Buzău m-a lăsat în drum din cauză că eram singurul pasager. Istoria asta a făcut oarecum înconjurul Internetului prietenilor şi a devenit epică.
Anul ăsta nu s-a întâmplat nimic extraordinar. Multă ploaie, mult noroi, multă mâncare, părinţi care-ţi bagă mâncare prin toate buzunarele bagajului. Am făcut multe poze, nici nu ştiu ce strategie să abordez ca să le public. Cert e că am tras pentru nişte panorame care or să iasă chiar frumos. Mi-a părut un pic rău că n-am luat trepiedul ca să pun de-un time-lapse, însă dacă aş fi avut mai mult timp aş fi făcut şi asta. Data următoare.
Să începem cu prima panoramă, făcută de pe piscul care desparte satele Ploştina de Faţa-Malului, adică satul de unde provine mama şi cel din care provine tata (totodată şi cel în care am copilărit). În panoramă se observă foarte bine satul Plaiul Nucului. E destul de greu de explicat de ce folosesc de cele mai multe ori numele de Plaiul Nucului în loc de Faţa Malului. Pe scurt, sunt legat de ambele sate, într-unul am stat (FM), într-unul m-am şcolit (PN), ăl mai mic (FM) e cătun (adică-i mic rău) şi făcea parte odată din PN, nici măcar nu era pe hartă. Acum lucrurile s-or mai fi schimbat, însă treaba tot aşa a rămas: vin de la poalele muntelui Ivăneţu. Iar Plaiul Nucului dă mai bine din punctul de vedere denumit „Marketing” 🙂
A doua e compusă din fotografii făcute din nori 🙂 Se vede norul uriaş sub care se întinde nesfârşit pământul lui Ion („Doamne, cât pămâânt!”). În dreapta se vede satul Brătileşti, în stânga Plaiul Nucului. În centrul pozei, mai în depărtare, se vede satul Potecu. Tot în centru, noaptea pe cer senin, s-ar vedea în depărtări dunga luminoasă a Buzăului, către care aspiram copil păstor de oi fiind.
Pe zi ce trece îmi dau seama că ar trebui să mă apuc serios de plaiulnucului.ro. Am multe idei; timp şi inspiraţie să fie. Vorba aia: acu’ cât mi-s tânăr şi-n putere, că dup-aia vin neveste şi copii şi cu ei belelele 😛
