Da’ de unde bani?

Luat de val, am uitat să zic de-un aspect important al perioadei de libertate pe care o să o am. Nu că aș fi obligat, dar e ceva ce cred că e important de zis și aplicat. Multă lume m-a întrebat „păi și de unde bani, frate?”. Adică de unde am bani să supraviețuiesc lunile astea fără de job?

Și trebuie să recunosc că m-a cam surprins întrebarea asta. Eu credeam că economisitul e o treabă primordială a fiecărui om, că oricine pune deoparte lună de lună pentru zile negre sau luni de libertate 😀 Eu doar am făcut ce credeam că face toată lumea și am strâns o sumă care să-mi permită vreo 3/4 luni de chirie, facturi, mâncare și cele adiționale. După asta – potopul, fie ce-o fi, mă adaptez realității. Deci din economii, de acolo bani. Și-atât.

Să fie clar că vorbesc de breasla oamenilor de minim vârsta mea care lucrează-n tehnologie și chestii conexe, că pe asta o cunosc. Pot să înțeleg că unii au alte cheltuieli mai mari, poate pe la doctor, poate cu animalul de casă, poate cu tot felul de rate (deși și-acolo-s multe discuții). Dar nu cred că toată lumea trăiește la limita economisirii pentru motive bine întemeiate. Cu banii se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple, se duc, se cheltuie, se scurg ca apa printre degete. De-asta trebuie să-i ții cât mai departe de mâini 😀 Trebuie oleacă de forță, răbdare ca să-i ții sub control. Că nu se poate și viață dulce și împlinire pe termen lung, ia seama.

Ăsta-i lucrul important: trebuie trăit cât mai simplu, gătit mai des, cluburi mai puține spre deloc, băutură rară, mai mult sport, mai multă apă, făcut multe lucruri care nu implică prea mulți bani. Eu unul în general mă mulțumesc cu puțin, lucru care m-a ajutat întotdeauna și exercițiu pe care-l recomand tuturor. Mai puține așteptări, mai puține pretenții, mai multă recunoștință, mai multă deschidere. Intensitate, nu cantitate. Și sandwichuri, multe sandwhichuri 🙂 Glumesc, voiam să zic paste cu brânză de la Plaiul Nucului. Multe paste cu brânză de la Plaiul Nucului.