Cu blogări

E urât să trăieşti doar din blogging. Trebuie să faci tot felul de compromisuri, să intri în tot felul de căcaturi pentru că, trist dar adevărat, de acolo mănânci (no pun intended). Cel mai talentat om la scris n-are şanse în blogging dacă nu face trafic, dacă nu vinde ceva, dacă nu influenţează. Calitatea opiniilor nu contează, pentru că e foarte greu să faci trafic din calitate şi mai uşor folosind tot felul de tertipuri şi abordând subiecte la modă şi la ordinea zilei. Bloggerul care face bani din blogging trebuie să scrie mereu pentru alţii şi mai deloc pentru el. Degeaba zic unii că astea două lucruri se pot îmbina armonios; nu-i aşa. Bloggerul trebuie să aleagă: mâncare sau scris.

Aşa ajunge bloggerul să abordeze orice subiect dintr-o perspectivă miştocărească şi batjocoritoare, pentru că oamenilor le plaaaace mişto-ul şi bătaia de joc, adoră să citească tot felul de prostii despre orice. Cititorul român de bloguri (româneşti, că despre asta-i vorba) foarte rar caută calitate şi mai mult entertainment. Să citească ceva funny, nu ceva de din care să extragă nişte lucruri folositoare, să râdă, nu să descopere un stil de scris. Iar bloggerul român se mulează pe această cererea asta de ieftin şi repede.

Două exemple şi-am terminat: asta şi asta. Ieftin, la modă, la mişto, să râdem, să ne distrăm şi, mai ales, să criticăm orice oricum, în orice condiţii. Să ne batem joc adică; la asta ne pricepem cel mai bine. Nu tu analiză, nu tu avocat al apărării. Să aruncăm cu noroi în toate direcţiile că asta-i place lumii. Ia să vedem ce-i la suprafaţă şi să vedem ce hibe găsim. Ieftin.

E trist că ne pricepem doar la miştouri. E trist că prea puţini oameni talentaţi la scris se apucă să scrie online. Scrisul online românesc e ca şi conversația: la caterincă.