Copilăriile recrutării arogante
Se vorbeşte deseori de „copilul din tine”. Există întradevăr undeva în adâncul fiecăruia o bucată de suflet de copil care se mai bucură încă de lucruri aparent triviale, banale… copliăreşti. Cum ar fi zăpezile iernii sau vizitând locurile natale sau răsfoind Abecedarul sau cărţile şi poveştile din vremurile de pruncie. În momente de bucurie şi aducere aminte copilul din tine iese la iveală şi se bucură sincer, ca odinioară. Iar asta e frumos şi e unul dintre puţinele lucruri bune cu care mai rămânem odată ce creştem şi devenim monştri, adulţi adică.
Lucrurile bune însă au destinate momente propice întâmplării lor. Nu tot timpul se întâmplă lucruri bune şi nici n-ar fi frumos aşa, şi-ar pierde semnificaţia. Copilul din tine trebuie să iasă la iveală în genul de momente descrise mai sus, nu în orice situaţie. Comportamentul copilăresc descrie în general nu momente continue de bucurie (asta n-are cum să se întâmple la un adult), ci un perpetuu eşec în a te adapta la realitate şi a te comporta adecvat atunci când e nevoie. E nevoie şi de seriozitate în viaţa omului adult, iar „copilăriile” – cum sunt denumite momentele de comportament inadaptat – trebuie păstrate acasă.
Destul cu introducerea, să ajung unde voiam să ajung. Deseori oamenii care reprezintă companiile care angajează nişte oameni la un moment dat dau dovadă de o puerilă copilăreală. Absolut jenantă dacă mă întrebi pe mine. Vrând să „vândă” o companie de încredere în care se întâmplă lucruri mari, oamenii care o reprezintă o pătează vrând-nevrând din cauza unui comportament şi a unor acţiuni sau decizii copilăreşti. Vor să prezinte o companie dură, în care lucrurile-s serioase şi în care oamenii-s genii, dar prin modul în care o fac exprimă exact inversul.
Exemple pot fi multiple. Atunci când o companie zice „noi suntem cei mai tari, noi rupem, noi facem, noi dregem tot”. Aiurea, doar clişee nefondate de cele mai multe ori. „Noi ducem inovaţia cu un pas mai încolo, noi inovăm şi schimbăm lumea”. Serios, oamenii chiar se aud pe ei înşişi când afirmă asta? Sau, şi mai precis „angajăm cei mai buni oameni în domeniu, angajăm genii pentru că asta suntem şi noi” sau „arată-ne că ai ce trebuie şi că eşti cel mai bun” sau „suntem următorul Facebook pe zona de mobile” sau „nu e loc de novici şi entuziaşti, aceştia să se abţină”. Asta ultima mi s-a părut maximă şi am întâlnit-o aici. Oameni buni, nici măcar nu se recrutează pentru război, ci pentru a se face nişte bani. Nu-mi spuneţi că vreţi cei mai buni oameni ever pentru că eu şi mulţi alţii ştim că asta înseamnă vrem intersecţia dintre mulţimea celor mai buni şi a celor mai ieftini. Asta vor companiile, oameni buni cât mai ieftini, nu oameni buni şi-atât, nu mai vindeţi altceva pentru că nu-i frumos.
Aşa de greşită mi s-a părut propoziţia asta, „NOVICII si ENTUZIASTII sa se abtina”, în anunţul de mai sus încât îmi pare sincer rău că anunţul este pe site-ul organizaţiei Ronua, de la care am avut doar de învăţat. Undeva la mijloc sper să fie o greşeală, pentru că nu e deloc profi anunţul ăsta. Prin exclusivitatea de care vrea să dea dovadă este o jignire la adresa programatorilor seniori de mâine, care astăzi sunt juniori sau doar începători. Nu e nimic greşit în a vrea oameni seniori pentru proiecte complexe, dar să o spui aşa arogant este delăsător şi urât. Că eşti corporaţie internaţională, că eşti „startup listat la bursa din US” sau organizaţie religioasă există nişte trăsături, caracteristici ale companiilor şi oamenilor de marcă; nu s-au văzut prin acest anunţ, dimpotrivă. Fiecare companie are dreptul la diverse cerinţe faţă de oamenii pe care-i recrutează. Dar aroganţa şi exclusivismul exagerate nu aduc nimic bun.
La un an mai rezonabil.
