Ceva dumnezeiesc
Jur că ăsta-i unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-am văzut vreodată în viaţă: un artist spectator la propriul său public. Incredibil! Să ştii că nu mă las impresionat prea uşor, întotdeauna am un ochi critic peste orice, sunt suspicios şi sceptic la cele mai multe lucruri şi situaţii, însă ăsta chiar e unul din lucrurile pentru care-ţi vine să trăieşti pe lumea asta rea. Merită să înduri răutăţile lumii doar ca să vezi aşa ceva. Tot mă uit la momentul ăsta dintr-un concert al Larei Fabian din 2002 şi tot nu-mi vine să cred.
Am văzut acum mult timp videoclipul pentru prima dată, dar n-am găsit cele mai bune cuvinte să descriu ce am văzut. Nici acum nu le-am găsit, dar scriu oricum pentru că nu-s om dacă nu-ţi arăt iar şi iar această scenă. Se-apucă femeia să cânte celebra-i melodie “Je t’aime” şi o acoperă publicul ca o mare voce. Dacă Dumnezeu a zis “Să fie lumină” cred că aşa s-a auzit peste univers vorba asta, precum se aud sutele astea de oameni cântând; e vocea lui Dumnezeu acolo, fir-ar!
În martie Lara Fabian concertează la Bucureşti; am bilet de 3 luni.
