Complimente

Când și când avem nevoie să ne readucă aminte cineva că suntem oameni buni. Eu unul am nevoie, pentru că-s perfecționist și super critic cu mine însumi; dacă m-aș lăsa doar pe mâna mea aș ajunge la depresie. Regulat, ca prin magie, apare cineva care mă readuce cu picioarele pe pământ și-mi transmite un „dude, relaax, ești bine, dă-i înainte”, iar pentru asta sunt cumva recunoscător cuiva că se îngrijește de reminderele astea.

Când am fost la Cercul Donatorilor PACT am primit 2 complimente de care-mi aduc aminte cu plăcere și care mă încarcă. Primul a venit de la o doamnă dintr-o comunitate care atunci când eu și sora mea am plecat de acolo mi-a zis plină de admirație așa:

Să știți că aș vrea ca și copiii noștri când vor crește să ajungă așa ca voi

Cum răspunzi la asta? N-ai ce să răspunzi, mulțumești și mergi mai departe cu niște kile de energie cât să-ți ajungă mult timp de acolo înainte. Apoi o fată pe care am invitat-o la respectivul eveniment mi-a zis:

Am văzut că multă lume a venit la invitația ta și asta spune multe despre ce om ești tu – având în vedere că ești înconjurat de așa lume

Întradevăr, n-am cuvinte să descriu cu câți oameni super tari am interacționat de-a lungul timpului, oameni care răspund când îi strig, care se implică atunci când le spun că-i important, care mă susțin atunci când am nevoie și care mă încurajează printr-o vorbă bună sau simpla lor prezență. Sunt recunoscător până la cer și înapoi de șapte ori câte șapte și nu știu dacă voi putea vreodată să le mulțumesc cu adevărat.

Închei acum un 2015 bestial, cum a fost și 2014 până la urmă. Diseară o să ridic un pahar în cinstea voastră, a tuturor celor care m-ați ajutat în decursul anului să fiu oleacă mai bun. Noroc!