Ce se uită când un startup trimite un newsletter

Ai un startup, s-au abonat nişte early adopters, pac-pac, merge treaba încet, dar bine. Trimiţi newslettere, mailuri despre progress şi chestii interesante ale produsului/serviciului, lumea dă clici, alea-alea; perfect!

Dar greşeala pe care aş zice eu că se face des în astfel de cazuri e că oamenii ăştia din spate cred că eu m-am abonat numai şi numai la newsletteru’ lor şi că am o pată mică cu numele produsului lor pe creier. Nu-i aşa şi mi se întâmplă să primesc mailul cu pricina cum că se întâmplă lucruri, treaba merge înainte, dar habar nu am despre ce produs e vorba şi ce face. Poate fi un .bat care ucide Lotus Notes din rădăcină sau o centrală nucleară – habar nu am. Da, e mişto, e sublim, e mirobolant, dar lipseşte cu desăvârşire scurta explicaţie a ce dracu e. Pune, frăţie, acolo în footer-ul mailului undeva cu font micuţ: „Hei, ce plm, nu-ţi mai aduci aminte? Airpair te ajută să ceri sau să oferi ajutor altor programatori rapid şi simplu prin partajare de ecran” şi aia e. Mi-aduc aminte instant despre ce e vorba, de ce m-am abonat la ei şi totul are sens… mailul, startupu’, produsul… ahaaa, evrika! Nu trebuie să mă duc musai pe site, să caut despre-le ca să se facă lumină.

Dar cine sunt eu să dau sfaturi de-astea? Sunt doar un corporatist care lucrează la mamuţi dubioşi pe care nu-i foloseşte nimeni cu plăcere şi care în câţiva ani vor dispărea în neant şi nimeni nu va mai auzi niciodată că au existat sau, mai ales, despre cine i-a făcut.