Case tradiționale românești

Din neajunsuri și simplitate se pot naște lucruri foarte frumoase, durabile și bine integrate în mediu. Casele noastre românești, alea vechi, reprezintă un exemplu foarte bun. Casele bunicilor noștri de la țară, șurele, grajdurile, șoproanele și toate celelalte anexe au un farmec aparte. Construite doar cu materiale ecologice, înălțate pe piatră ca să nu distrugă peisajul, întreținute cu dăruire de mâna omului, ele reprezintă o marcă autentică a noastră prea puțin promovată și prea puțin dusă mai departe.

În ultimul timp sunt din ce în ce mai atras de stilul ăsta arhitectural și-l caut pe unde apuc. Fiecare vizită în Muzeul Satului mă umple parcă de un sentiment bun văzând casele așa cum au fost ele folosite demult. Pe internet se găsesc multe informații și exemple; am început și eu să strâng fotografii de pe unde am apucat și de pe oriunde le-am văzut. Pinterest e un instrument foarte bun pentru a colecționa fotografiile organizat, dar și pentru a descoperi altele. Chiar dacă e folosit cu preponderență de femei care strâng tot felul de accesorii de îmbrăcăminte, bijuterii sau mâncare, Pinterest e un site generic unde poți organiza tot felul de lucruri. Ca orice alt site (inclusiv Facebook), folosit cum trebuie, îți aduce foarte multe beneficii și-ți poți personaliza contul astfel încât să vezi doar informație relevantă pentru tine, în cazul de față fotografii cu ceea ce te interesează. Pe mine mă interesează arhitectura și numai asta îmi arată. Deci asta cu „site-ul ăla de rochii de mirese și inele” e doar o altă idee preconcepută a oamenilor care nu vor, nu pot sau nu sunt în stare să judece cum trebuie un lucru. Colecția mea de case românești poate fi găsită aici, nu vreau să încarc articolul de fotografii. Postez acolo ce găsesc nou.

Văd ideea asta apărând recurent în ce scriu… încerc să trec prin filtrul Plaiul Nucului orice găsesc în lume. Case vechi sunt destule și în zona noastră de la Buzău, n-am prea fost conștient de asta până acum. N-am făcut niciodată o expediție ca să le găsesc, să le fotografiez, să le păstrez pentru posteritate, pentru mai târziu. Casa părinților mei a fost construită după demolarea uneia vechi. Alte vreo două case vechi din apropiere au fost demolate de tatăl meu pentru a se refolosi materialele și a elibera terenul. Asta este destul de trist, dar așa a fost generația părinților, una aflată sub dorința de a reclădi ce-au moștenit, de a rade și a reconstrui după bunul plac. Ceea ce nu e neapărat rău, dar uite, eu sper că generația mea e altfel. Generația mea se răzvrătește împotriva distrugerii lucrurilor vechi, vede valoarea caselor vechi și vrea să o păstreze, se întoarce înapoi în timp și caută autenticitatea ca s-o aducă în realitatea de zi cu zi. Ceea ce este foarte bine, e un ciclul istoriei: bunicii noștri au construit sate și comunități, părinții au vrut să reconstruiască după principii noi, iar acum noi vream să readucem înapoi ceea ce bunicii au creat în lume. Frumusețea vieții 🙂

Mi-aș dori să reconstruiesc toate acele case care au fost dărâmate, case pe care le-am cunoscut, prin ruinele cărora m-am jucat, pe care le-am respirat. Case părăsite de oameni și voință, case abandonate de orice intenție de bine a oamenilor care le-au moștenit. Eu unul am obținut promisiunea tatălui meu că o să mă ajute să refac într-o bună zi, e datoria mea să conduc asta. De Paște am făcut o expediție prin sat pentru a găsi astfel de case, dar mai mult pentru a înțelege cum și de ce au fost construite, cum se integrează ele în mediu, ce reprezintă ele alături de curțile lor, de pomii lor, de grădina lor. A fost fascinant, am găsit trei case abandonate, fără curent sau vreo urmă de civilizație – o să mai fac asta cu alte ocazii. Am multe fotografii din expediția asta, după ce le organizez și le public pe undeva o să vorbesc despre ele. O să postez și casele aici pe blog, rămâi pe-aproape dacă vrei să le vezi. De acest 1 Mai sunt liber și nu plec nicăieri, trebuie să mă ocup de organizarea asta pentru că e important.

Acestea fiind spuse… apreciez orice informație despre casele vechi, orice resursă de pe internet unde le pot găsi, orice sugestie cu privire la abordarea colecționării virtuale a lor. Știu că prin România ele sunt împrăștiate prin tot felul de cotloane și că sunt în degradare și pe care de dispariție. Mi-aș dori să pot ajuta cumva la împiedicarea lucrurilor ăstora, mai întâi prin popularizare și informare, apoi prin ceva foarte concret. Om trăi și om vedea.