Calea Dunării

Peste 3 milioane de români sunt plecați la muncă în vestul Europei. Copiii sunt lăsați acasă. Așa se termină Calea Dunării, acest scurtmetraj de care am auzit prima dată acum câteva zile de la Moise Guran. De-abia aștept ca generația asta lăsată acasă să crească și să-și descarce frustrările într-un mod pozitiv aici, acasă. Pentru că vor fi oameni mari care se vor ridica al dracului de sus din toată suferința, deznădejdea, singurătatea și neputința pe care le-au îndurat în poate cea mai importantă perioadă a vieții lor.

Generația asta varsă acum și va mai vărsa destul de mult timp cele mai sărate lacrimi, dar al naibii să fiu dacă peste câțiva zeci de ani unul din ăștia cu obrajii sărați nu va fi acel om după care România a tânjit amarnic probabil jumătate de secol. Îmi permit să am această premoniție și să pariez tot ce am pe lucrul ăsta. Am să cred și am să-l aștept. Aici, acasă.

Mâine merg la Orșova.