Calea programatorului către management

Drumul unui programator către orice formă de management este subiectul unui lung șir de discuții și posibilități. Există o sumedenie de idei preconcepute și teorii despre felul programatorilor de a fi și a gândi, precum și despre ce înseamnă în general management. Așa că iată, avem în față o temă extraordinar de interesantă pe care o putem dezbate la nesfârșit. Putem organiza chiar un grup de Meetup în care se poate face asta.

Calea către management e de interes pentru mine pentru că am început în ultimii ani să mă lovesc tot mai mult de necesitatea unui bun management a orice: al ideilor, al punerii lor în practică, al gestionării energiei oamenilor, al relației dintre oamenii care vor să realizeze ceva împreună. Acest ultim aspect e ceva absolut fascinant în care mi-ar plăcea să activez în următorii ani sub o formă sau alta. Am mai scris despre asta.

Am citit The Manager’s Path în încercarea de a înțelege care poate fi parcursul unui programator de la a scrie cod la orice formă management. Este o carte extraordinară care începe prin a pune sub lupă rolul unui programator și clarificarea dorințelor sale. Tratează modalități prin care îți poți ajuta managerul să-ți ușureze ție însuți viața. Explică cum poți crește în domeniul tehnic conform propriei tale viziuni și cum să-ți asumi responsabilitatea pentru asta. Trece apoi la cum poți face mentoring colegilor și cum îți poți da seama din asta dacă vrei să mergi mai departe pe calea către a deveni un manager bun. Apoi începe partea grea: ce face de fapt un teamleader sau manager tehnic bun, care ar putea fi rolul său în diferite contexte, cum ar putea face propria viață și pe a celor din jurul său mai ușoară sau măcar interesantă. Și ce se schimbă când începi să faci managementul altor manageri și nu doar al unei echipe de programatori.

Cartea Camillei Fournier e o Biblie pentru oricine vrea să facă minim un pas în direcția managementului pe bune. E o carte de ținut pe birou din care trebuie să citești regulat și care te împinge la a experimenta concret care este stilul tău de a face lucrurile atunci când gestionezi energia oamenilor. Pentru că în definitiv asta este managementul: gestionarea energiei oamenilor. Iată că am făcut o primă greșeală, m-am aruncat la a trage concluzii radicale prea devreme. Mai am de învățat.

Aici e un podcast destul de scurt cu autoarea cărții, o discuție interesantă pe care a avut-o cu Scott Hanselman. Mare om, mare caracter.

O chestiune foarte interesantă și o temă pentru mine în viitor: cum recunoști dacă un context anume e propice pentru a-ți începe cariera în management, dacă există o cultură a managementului potrivită dezvoltării tale în această direcție. Cred că o poți da rău în bară dacă nu ești conștient cum lucrurile din jurul tău creează din tine un anumit tip de manager. Poți face primii pași într-o direcție absolut greșită care în timp pot construi un manager teribil de prost. Sau poți fructifica eventualul haos din jurul tău în modalități prin care înveți rapid și bine cum să te descurci pe parcursul tumultos al proiectelor de tot felul, asumându-ți costurile pe care asta le presupune.

Calea către management e un drum lung foarte personal în care iese bine la iveală felul tău de a fi și de a face lucrurile, în care ți se clarifică dorințe și posibilități de a ți le îndeplini. Recomand cartea oricui vrea să experimenteze în direcția asta și mai recomand programatorilor să-și asume responsabilități de management. Este o nevoie critică de manageri buni. De oameni buni în general, care sunt conștienți de potențialul pe care îl au și pe care-l pot pune în serviciul altora.

P.S. Mai recomand și Notes to a software team leader de Roy Osherove, din lista de lecturi de anul trecut