Băutură să fie, că restul curge

În ultima perioadă am avut mai mult timp la dispoziție să beau. Am băut cu multe ocazii și am început să strâng în casă diverse culori de bere, diverse vinuri, coniac home made de la prieteni și tot așa. Când băutura a început să se termine m-am angajat 🙂

Glumesc, dar nu că sună dubios? Sună. Sună a început de discurs de alcoolic care s-a decis să-și spună ofurile și să treacă la următoarea etapă. Dar nu-i așa. Ca multe alte lucruri, alcoolul e bun la casa omului și, folosit cum trebuie, îmbunătățește lucruri, stări și situații. Nichita Stănescu zicea despre poeziile lui că pe cele mai reușite le-a scris sub influența lui Bacchus – când am citit asta am râs pe ascuns pentru că multe articole mai reușite de pe aici au fost scrise lângă unul sau mai multe pahare de vin. Adevărul gol goluț.

E o limită subțire între a exagera și a-ți condimenta viața. Între a înfrumuseța un dialog sau a o lua pe căi greșite pe care le vei regreta mai târziu. Între a apăsa la timp și cât trebuie pedala interacțiunii sociale și a ruina o seară. Băutura e un instrument puternic care, în mâna oamenilor potriviți, augmentează experiențe, dar care totodată, în mâna oamenilor nepotriviți, cerne și diluează potențialul unui om. Am învățat asta trecând prin toate etapele și experimentând la fiecare pas și așa am ajuns, cred eu, un om… potrivit.

Bea atât cât trebuie și nu mai mult. Bea cu alții sau în intimitatea spațiului propriu, bea înăuntru sau afară, bea pe zi sau bea pe întuneric, bea sub soare sau sub lună plină, bea sub ploaie sau sub Calea Lactee, bea în parc sau în cort, bea pe malul lacului sau în bătaia vântului pe creasta munților, bea la masă sau pe stomacul gol, bea în văzul lumii sau bea pe furiș, bea de frig sau de căldură, bea la costum sau pe dezbrăcate, bea de bucurie sau de lipsă, bea pe-un bolovan sau într-o grămadă de frunze. Bea atât cât trebuie și nu mai mult. Și mergi mai departe că până departe mai e mult.