Barbar cânta femeia-aceea
Visarea nu va dispărea atât timp cât problemele vor exista. Visarea merge mână-n mână cu evadarea. Să visăm aşadar şi să privim spre viitorul sfidător care parcă are propriile sale reguli, diferite de ale noastre.
Mai mult decât orice viitorul e enervant ca o femeie. Necesar, dar nu util. Nu te supăra, femeie, am o poezie pentru tine şi promisiunea unei evocări mai târzii, mai plăcute poate.
George Bacovia – Seara trista
Barbar, canta femeia-aceea,
Tarziu, in cafeneaua goala,
Barbar canta, dar plin de jale, –
Si-n jur era asa rascoala…
Si-n zgomot monstru de timbale,
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea…
Si noi eram o ceata trista-
Prin fumul de tigari, ca-n nouri,
Gandeam la lumi ce nu exista…
Si-n lungu, satanice ecouri
Barbar, canta femeia-aceea.
Barbar, canta femeia-aceea,
Si-n jur era asa rascoala…
Si nici nu ne-am mai dus acasa,
Si-am plans cu fruntile pe masa,
Iar peste noi, in sala goala, –
Barbar, canta femeia-aceea…