Ba e important

Cred că știe toată lumea povestea cu Ponta și cu apelativul „fă”, nu are sens să intru în detalii. Ce are sens de menționat e că, din nou, oamenii s-au împărțit în două tabere: ăia care sunt ultragiați de limbajul primului ministru al țării și ăia care-s de părere că nu-i așa mare scofală și că avem probleme mai importante pe care să le dezbatem. Eu înțeleg pe toată lumea, că așa-s mai împăciuitor de felul meu, dar am și eu o părere. Pentru că ce părerea mea!

Cu siguranță sunt probleme mai importante de dezbătut, dar tot e al dracului de important ceea ce s-a petrecut, bă. Nu pentru faptul în sine (acolo e destul de clar, a zis „fă, Doino” și cu asta – basta), ci pentru ceea ce a urmat după asta. Hai să-ți zic eu ce a urmat după asta:

• Ponta neagă cum că ar fi spus „fă” și dă vina pe acea parte a presei care nu-i cu el și care are mereu ceva de comentat;
• Doina în cauză neagă și ea cum că premierul i s-ar fi adresat așa.

Vezi tu ce-i aici? Într-o situație atât de clară, filmată, documentată și prezentată, inculpatul refuză să-și declare vinovăția asupra micului incident verbal care s-a petrecut. Zic mic pentru că într-adevăr se putea și mai rău. Deci există filmul clar cu întâmplarea, dar personajul neagă cum că s-ar fi întâmplat așa. Nici nu aduce alte lămuriri asupra situației, ci face referire tot la Băsescu spunând că el nu-i de pe vapor să vorbească așa. Eu când am citit asta m-am simțit prost. M-am simțit incofortabil în scaunul meu corporatist, nu știu cum să-ți spun, m-am sucit oleacă, aveam nevoie să verific dacă nu cumva privesc vreun pamflet sau visez sau sunt la teatru sau se întâmplă orice altceva care nu are tangență cu realitatea. Dar mă, declarația asta a fost și lucrurile așa s-au întâmplat. Mie, citind asta, îmi venea să intru în pământ de rușine. Zău, s-a creat așa o transfuzie de rușine de la inculpatul arogant la cetățeanul mirat. Eu așa situație clară a concretizării penibilului n-am mai văzut. E ca atunci cânt mămica îl întreabă pe copilul murdar de prăji la gură dacă el a mâncat prăji. Și el zice că nu. Nu el a mâncat-o. Aha. Prim-ministru murdar la gură și negând? Ăsta-i tablou epocal!

Apoi, mai tragic, e declarația doamnei Doina, victima adicătălea. Care nici ea nu recunoaște pentru că ar fi fost nu-știu-cum ăla să zică nu și ea să zică da. Și ea zice că de fapt n-a zis așa. Când iar e clar ca filmul că așa a zis. Aha. O tanti, mai în vârstă, tot ministru, murdară și ea la gură zice că n-a participat la dispariția prăjiturii, că evenimentul clar din fața ochilor și urechilor noastre n-a avut loc. Poof, n-a fost, ni s-a părut!

Vezi tu, cetățene, dacă într-o situație atât de clară suntem prostiți în față așa cum prostești un animal, așa cum păcălești un copil, așa cum tratau ăia sclavii de pe plantație, îți închipui tu, cetățene, cum suntem prostiți cu situații mai complicate, mai ascunse, mai în întuneric, mai în spatele camerei de filmat, mai în spatele ușilor? Mamă, mamă, cum suntem prostiți și mințiți și ignorați și batjocoriți. Mie încă nu-mi vine să cred ce se întâmplă, parcă tot sper că n-am coarne și nici blană și nici nu behăi. În fața neputinței noastre mafioții se apără unii pe alții și se sprijină reciproc ca să scape.

Penibilul e de dimensiuni colosale, iar evenimentul ăsta așa minor, cum e privit de unii, e așa, ca primul strop de ploaie de vară. Gândindu-te și întorcând treaba asta pe-o parte și pe alta realizezi că ceea ce trăim noi azi în România se apropie de domeniul tragicului, un tragic aparte. Și n-ai cum să-l înlături, e ca o ciumă care vânează și ucide și nu-i pasă și pentru care n-ai remediu și care nu se satură până nu taie jumătate din populație. La alegeri.

E important că Ponta a zis fă și e important să realizăm ce înseamnă de fapt asta. Că este exact politica noastră în miniatură și că nu contăm absolut deloc în fața celor care ne conduc. E important când Ponta pomenește de Băsescu, această vulnerabilitate a poporului folosită ca instrument electoral, să ne aducem aminte de acest episod. Să ne aducem aminte cum el, Ponta, spune clar, senin și calm:

– M-am uitat pe înregistrare, e clar că nu i-am zis „fă” ministrului Pană, dar nu mai contează […]