Am alergat

Duminică am alergat în cadrul semi-maratonului Petrom. Am reuşit să termin cursa, am fost în prima jumătate a clasamentului (locul 55 din aproape 300), dar n-am reuşit să bat timpul în necunoştinţă de cauză propus: voiam 48 min, dar am făcut 56 min 🙂 Asta pentru că am realizat că m-am antrenat pe o distanţă mai scurtă (10.5 km vs ~ 10km măsuraţi în Google Earth), căldura de la 9:30 a fost o reală problemă (eu mă antrenez la 6:30 dimineaţa), iar traseul a fost olecuţică mai greu (ups and downs) decât cel pe care m-am antrenat.

Dar, pe lângă faptul că oricum locul în clasament şi timpul au fost impressive pentru un începător de o lună, totul a fost o experienţă grozavă. E unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-am făcut şi când zic asta mă refer atât la partea cu alergatul precum şi la partea cu întâlnit şi cunoscut tot felul de oameni. E o senzaţie nemaipomenită să alergi, iar oameni de toate culorile să se oprească pe trotuar să te aplaude. Am fost aplaudat şi am aplaudat la rândul meu, am fost încurajat şi am încurajat. A fost o dovadă de umanitate şi solidaritate incredibilă acolo.

Recomand din toată inima să te apuci de alergat şi să participi la curse oficiale. Chiar şi în calitate de observator, arbitru sau voluntar; sunt lucruri cu care te întâlneşti numai acolo. Nu mai vorbesc despre a-ţi ţine corpul corporatist în formă şi a fi un om mai sănătos, astea sunt de la sine înţeles. Per total: pierzi enorm de multe lucruri nefăcând asta.

What’s next? O să continui să alerg şi să mă pregătesc pentru următoarea alergare care va fi în Octombrie (din câte am înţeles). O să încerc să conving cât mai multă lume să participe şi poate o să fac o treabă mai bună pentru United Way încercând să strâng donaţii pentru oameni care au multă nevoie. Toate au un început, iar acesta a fost unul în forţă.

Mulţumesc celor care m-au susţinut în Piaţa Constituţiei şi mai ales Cristinei de la United Way fără de care nu m-aş fi întâlnit cu nimic din toate lucrurile de mai sus 🙂

Aplauze!