Ai numărul lui Dumnezeu?

Ziua s-a micșorat, serile s-au răcorit. Oamenii sunt mai zgribuliți în graba lor către ziua de mâine. Graba nu se schimbă niciodată, numai zgribulirea își face loc regulat, cuprinzând tot ce mișcă. La asta mă gândeam într-o seară la metrou când Sinatra a început să cânte.

Sinatra e un român pe la 45 de ani, negricios, cu o chitară atârnând de gât. Cântă bine la ea, acompaniind ceva din cel pe care lumea-l cunoaște drept Sinatra official. Vocea e puternică, atitudinea de actor care joacă de mult timp și știe ce joacă. Peronul spre Preciziei intră instant într-o reverie, lumea bate din picior și privește la ceva ce se află dincolo de câmpul vizual.

La un moment dat Sinatra se oprește, iar de el se apropie un nene în vârstă. Îngrijit, bine îmbrăcat, se apropie ușor de trubadurul care-și odihnește temporar vocea. Îi spune ceva de Dumnezeu. Dacă te rogi și crezi în Dumnezeu lucrurile se rezolvă. Sau ceva similar.

Pe peronul spre Preciziei lumea s-a oprit deodată din a bate ritmul cu piciorul. Eul liric al lui Sinatra se oprește și el ca un ceas al cărui mecanism a murit subit. Zâmbetul de actor dispare, iar pe chip se instaurează îngrijorarea unui om pe care în Ferentari copiii îl așteaptă cu pâinea cea de toate zilele. Vocea îi rămâne pe volumul cântecului de dinainte, iar pe peron răsună un dialog unidirecțional:

– Cine este Dumnezeu? Ai numărul lui? – … – Ai numărul lui să-l sun? – … – Ăia-mi cer acasă pâine, îmi trebuie pâine. Ai numărul lui Dumnezeu ca să-l sun, să vorbesc cu el?

–

De referendum unii oameni s-au apropiat de alți oameni, șoptindu-le ușor că dacă te rogi și crezi în Dumnezeu, lucrurile se rezolvă. Ignorând complet situația interlocutorilor, inițiatorii dialogului nu vedeau cum ceilalți din jurul lor nu ar putea rezona cu soluția lor universală. Ignorând complet problemele reale ale familiei, Coaliția pentru Familie și susținătorii au crezut că viziunea lor nu are cum să fie greșită. Desigur, dacă homosexualii nu se pot căsători civil, problemele familiilor din toată țara vor dispărea subit, iar oamenii n-or să mai cânte la metrou pentru o pâine. Or să lase chitara jos și-o să agreeze o idee contra unei pâini intangibile care o să potolească o foame foarte tangibilă.

Fie că ați susținut sau nu referendumul, luați acest episod ca o realitate din teren a familiei din România. Pe teren, acolo unde Coaliția pentru Familie și susținătorii ei n-au fost niciodată cu adevărat, situația arată altfel. Pe teren nu homosexualii cauzează foame, ci lipsa de pâine și politici publice care să facă acea pâine ușor posibilă. Data viitoare când alegi să-ți pui energia într-o cauză, gândește-te de două ori. Rezolvă cauza ta o problemă reală? Dacă nu, s-ar putea ca energia ta să fie instrumentul prin care diverse grupuri de interese își fac calcule și își rezolvă probleme care nu-s deloc ale tale.

Nu-ți bate joc de energia ta. Folosește-o pentru o schimbare reală.