Sunetul pur al conținutului

Am văzut recent un filmuleț în care o tanti zicea cum că vocea de la radio înseamnă mai mult decât prezența de la televizor. La televizor omul pune rapid etichetă pe ce vede acolo după fața prezentatorului, cum e îmbrăcat, cum gesticulează, cum arată platoul de filmare și tot așa. La radio ești nevoit să asculți (ce-mi place verbul ăsta, a asculta*), să ai răbdare și să te concentrezi pe ce spune omul, care e singura formă de conținut transmisă. Totul e mai minimalist, audio și atât, scurt și la obiect, conținutul în cea mai pură formă, chiar acolo, fără împachetări, fără briz-brizuri. La radio judeci după conținut, n-ai de ales. Iar asta e un lucru foarte bun.

Iar vizavi de asta, am ascultat la rfi interviul lui Ioan Stoenică, om de multe pe care îl apreciez nespus pentru ce face și ce transmite, nu ratez nicio ocazie să-l promovez pe unde pot pentru că merită. Da, și interviul ăsta mi-a adus aminte de ce zicea tanti asta despre radio și așa e, te concentrezi pe conținut și înțelegi mai bine. Ia ascultă-l și tu vezi dacă-i așa au ba. Propun o campanie de înlocuit televizoarele cu radio-uri, iar diferența de valoare să se doneze unei cauze ce promovează în vreun fel conținutul audio pur. Pentru că mai are mult de trăit.

</i>