Cazul Constantin
Era prin ’93-’94, pe când aveam vreo 4 ani. Stăteam încă la bloc în Nehoiu, mini-orașul buzoian în care m-am născut, în care ai mei au prins revoluția și de ...
Articole recente
Frica din firma ta
E mult timp de când am în lista de ciorne de pe blog un articol al lui Cosmin Alexandru despre frica în organizații. Știu că l-am pus acolo în ziua în care a...
Complimente
Când și când avem nevoie să ne readucă aminte cineva că suntem oameni buni. Eu unul am nevoie, pentru că-s perfecționist și super critic cu mine însumi; dacă...
Descărcarea
Am citit pe undeva despre un studiu care concluziona că spălatul manual al vaselor este foarte benefic omului. Văzând murdăria alimentară cojindu-se de pe va...
Inimă elastică
A fost o perioadă când aveam și eu, ca mulți alții probabil, o obsesie pentru melodia asta. Elastic heart, ar putea însemna orice, ne poate duce pe fiecare c...
Treabă bună
Anul trecut am făcut o treabă excelentă scriind mai mult și descriind ceea ce se întâmpla în mine. Recitesc acum și pot face destul de ușor un review al anul...
O concluzie groaznică
De ceva timp mă duc la un curs de teatru. E ceva ce am vrut dintotdeauna să fac și ceva ce mă gâdila de fiecare dată când mergeam la o piesă. M-am dus fără c...
Cercul Donatorilor PACT
Un cerc al donatorilor e un concept care, pus în practică, arată cam așa: se strâng câteva zeci de oameni cărora li se prezintă niște proiecte sau cauze care...
La scris înainte
Așa este, în ultimul timp am scris tot mai rar pe blog. Și nu pentru că n-ar mai fi lucruri de scris sau n-aș mai rezona cu asta, încă mai cred că scrisul es...
Locul unde se zâmbește
Din când în când mă regăsesc în bucuria schimbării locului, în plăcerea unei noi zone cu străzi noi de bătut, cu clădiri noi, cu magazine și buticuri noi, oa...
Lumea din jurul meu
Zilele astea toată lumea încearcă să-și dea seama ce naiba se întâmplă în România asta. Care-s jocurile care se fac, cine-s oamenii din Piață, de ce aia și n...
Mai departe
Azi-dimineață în metrou era mai multă tăcere decât de obicei. Mai multe capete plecate, mai multe priviri pierdute-n gol, guri căzute și neadunate pe tot par...
Om între oameni
Am citit recent un interviu destul de clasic cu Sam Palmisano, precedentul CEO al IBM. Omul a stat în fruntea companiei aproape 10 ani, doar fondatorii Watso...
O linie trasă
Am încetat să mai scriu serios jurnale când m-am apucat de acest blog, prin 2008. De atunci am făcut o tranziție de la lamentarea privată la împachetarea pub...
Pauza de snobism
Într-o glorioasă zi de vineri comand o pizza la muncă. După ceva timp curierul mă sună aproape gâfâind să-mi spună că e în zonă și ajunge imediat, ba chiar m...