Moartea citeşte ziarul
Acum ceva timp citeam pe blogul lui Seth Godin (lectură obligatorie!) despre “Jurnalismul leneş”, adică acest peisaj static care caracterizează jurnalismul contemporan. Pe la mijlocul articolului am văzut această fotografie care “atârnă” în partea stângă.
Ce mai poate fi spus? Vorba “o fotografie face cât o mie de cuvinte” are perfectă aplicabilitate aici. Ăsta nu e jurnalism, e doar o lene în masă. E o ironie, scena aproape că este reversul pasiunii omului contemporan pentru lectură, nu crezi?
Presa trebuie să se reinventeze, să se adapteze, să vină cu gândurile pe pământ, dar, mai ales, să nu uite ceea ce ar trebui să o definească: pasiunea pentru poveşti (stories). Unde e povestea din ziar? Nu e nimic acolo, zeci de pagini goale, goale, inutile, pline de reclame şi vorbe goale. Articole fără sens care n-au niciun rost pe lume. Ziaristul e un leneş al societăţii când, culmea, nu trăim vremuri leneşe; n-am trăit şi nici n-o să trăim vreodată aşa ceva.
Însă am şi un motiv să cred că anii aceştia nu vor pune capăt articolelor din ziar. Îl citesc regulat (adică atunci când scrie) pe Vlad Ursulean. Acolo sunt poveştile, acolo e jurnalistul care le caută, acolo este omul care dă ochiului rânduri dintr-o poveste născută în momentul scrierii. Acolo e inedit, acolo e originalitate. Acolo e un ziar adevărat, iar ce face Vlad e jurnalism. Iar trusturile ar trebui să-şi plece ochii şi să vadă de unde au plecat şi cât de departe sunt de acel loc.
Cu ocazia asta mi-am amintit de o carte primită ca premiu într-una din clasele gimnaziului. Era “Moartea citeşte ziarul” a lui Dinescu. Atunci mi s-a părut de-a dreptul macabră pentru un copil verde ce eram. Cartea era subţire, neagră, cu nişte dimensiuni dubioase, exagerate. Iar versurile erau total neinteligibile, nu înţelegeam cum cineva putea scrie aşa ceva (încă mai credeam că poezia exprimă doar frumuseţe). Acum, cu gândul la presă, îmi vine mereu în minte titlul ăla. Moartea citeşte ziarul… moartea citeşte ziarul..
Ca bonus, o poezie sugestivă din acel volum:
Mortul făţarnic Ce faci tu, literatură ? Tulburi citiva tineri caraghiosi din provincie asezi negustorul de hirtie la masa celui cu burta plina de litere, pui paduchi de aur in chica boemului si tricolor pe pieptul academicianului dar nu poti indulci apa inecatului nici topi zapada leprosului nici ingrasa vinerea saracului. Cind vin contabilii Domnului cu terfeloagele lor de masurat căinta tu cu porumbeii tu cu gugustiucii tu cu păsărelele urci in turnul primariei si-arunci un pumn de mei in calea ingerilor apocaliptici si nu vezi in curtea interioara criminalul cum isi gidila victima si mortul ticalosit cum ii face jocul si ride cum rîde mortul complice mortul degeaba mortul fătarnic al acestor tinuturi
