Jurnal de antreprenor în licee – cum a fost

Ieri a avut loc în sfârşit ceea ce anunţam acum câteva zile: campania „Jurnal de Antreprenor în licee” a lui Radu Georgescu a fost la Liceu Haşdeu din Buzău. Totul a mers foarte bine şi evenimentul a mulţumit şi toată lumea a avut ceva de învăţat din el: elevi, conducerea liceului, eu, Radu. A fost ceva care trebuia să se întâmple şi care mi-a stat pe creier încă de anul trecut; anul acesta am văzut într-un sfârşit lucrul ăsta realizat.

N-a fost o prezentare în sine, ci un dialog continuu, timp de aproape două ore şi jumătate între Radu şi elevi, care au avut multe întrebări, multe nelămuriri, au fost foarte îndrăzneţi şi dornici să afle lucruri. Lucrul acesta a plăcut tuturor, pentru că nu-i nimic mai frumos să vezi un dialog susţinut, interactiv, compatibil, relaxat, reuşit între mentor şi învăţăcel. S-a vorbit mult despre lecţiile învăţate de Radu în decursul timpului, s-au dat sfaturi şi s-au lămurit idei preconcepute, s-au cucerit teritorii necunoscute şi, ce sper eu cel mai mult, a apărut un model bun în viaţa liceenilor de la Buzău, un model de urmat, de amintit şi de la care este enorm de mult de învăţat.

Eu cred că evenimentul a acoperit o mare lipsă a elevilor. Există o mare fisură în învăţămât, în dialogul real dintre elev şi profesor, între pregătirea pentru viaţă şi viaţa în sine aşa cum arată ea în realitate. Mă bucur că am văzut-o, am conştientizat-o şi, mai ales, că eu cu mâinile mele am făcut ceva în direcţia asta. E incredibil sentimentul că ai participat la o schimbare, mică sau mare – nu contează, dar o schimbare în bine, un pas înainte. Toate astea nu s-ar fi putut realiza fără suportul oamenilor de la Haşdeu, conducere şi profesori de Informatică, fără dorinţa lui Radu de a participa şi el la o schimbare prin campania sa şi fără ajutorul elevilor care au distribuit vestea evenimentului, care s-au pregătit şi informat înainte pe temele abordate. Pentru toate astea… mulţumesc, oameni buni! Împreună ducem România asta acolo unde trebuie şi unde merită, către mai bine.

Important e acum ca ziua de ieri să rămână drept o referinţă şi să se repete şi cu alte ocazii. Conducerea Haşdeului trebuie să continue susţinut deschiderea către astfel de evenimente, să investească timp, efort, cunoştinţe şi bani (acolo unde este cazul) pentru a-i expune pe liceeni către lucruri care să le îmbănătăţească viziunea, ideile despre ce urmează după liceu, abordarea situaţiilor şi obstacolelor pe care le vor întâlni la tot pasul. Pentru că până la urmă acesta e singurul lucru care contează cu adevărat: pe porţile Haşdeului să iasă oameni tari, oameni care să vâslească prin viaţă cu încredere şi tact şi care mai apoi să se întoarcă pe aceleaşi porţi şi să dea ceva înapoi instituţiei care i-a format şi generaţiilor care vin în urma lor. Avem mare nevoie de continuitate între generaţii, rânduri-rânduri de oameni care să continue munca dusă de cei dinaintea lor şi care să colaboreze pentru acelaşi scop: schimbarea la faţă a României. Fragmentat, disproporţionat, individual e foarte greu să faci ceva la scară mare – echipa este cea care mută munţii din loc, care schimbă lumea, care face ca lucrurile să se întâmple. Iar planurile nu să rămână la stadiul de idei abstracte, conceptuale, ci trebuie musai să se transforme în lucruri reale, tangibile, vizibile, concrete. Planurile sunt doar intenţii bune; fără acţiune, fără fapte, fără muncă pe teren se întâmplă în lume fix asta: nimic.

A fost ceva frumos. Next.