Iar despre studenţi şi corporaţii

4 minute read

Trecând într-o zi pe la Universitate văd pe zidul maiestoasei Facultăţi de Istorie următoarea inscripţie, cu litere de-o şchioapă cu Caps Lock uitat apăsat, tip grafitti:

Studenţii, sclavii corporaţiilor

Iar mă enervez cum am făcut de mai multe ori (sigur am mai şi scris pe aici) şi mă pun să scriu şi-mi zic că o să scriu un manifest pentru studenţi pe care ei să-l citească, la care să cugete, în care să găsească inspiraţie şi care să-i ajute să gândească mai realist. Dar oare are merita? Ar citi vreun student manifestul acela sau i-ar da skip văzând că nu începe cu „cum să faci bani într-un pas simplu”? Cred că mi-aş consuma energia degeaba pentru un scop nobil, dar nebăgat în seamă de nimeni.

Aşa că n-o să scriu un manifest. O să scriu doar nişte gânduri rapide şi păreri pe care le am vizavi de inscripţia de mai sus. Uitaţi cum stă treaba, dragi studenţi: sunteţi leneşi, vă atacaţi şi vă crispaţi repede, vorbiţi aiurea fără să gândiţi, aveţi aşteptări nerealiste de la oameni, nu căutaţi informaţie, preferaţi să vă deplângeţi eşecurile într-un colţ în loc să învăţaţi lecţii, aveţi false modele pe care singuri vi le alegeţi, vă supraestimaţi şi credeţi că fiecare dintre voi e un buric al pământului. De unde atâtea burice!? Pe scurt, cam astea sunt problemele. Apoi veniţi şi vă inscripţionaţi frustrările pe zidurile unei Universităţi care n-are nicio vină că oamenii care o conduc n-au destul cap să schimbe modul de educaţie şi, mai ales, că voi aşteptaţi mură-n gură. Să vă intre bine în cap: viaţa e grea şi nu întotdeauna primeşti ce ţi se cuvine. Face it şi mergeţi mai departe, nu vă împotmoliţi în vise măreţe, dar nerealiste, în vorbe de genul „e vina ministerului/statului/şcolii/lui Băsescu” pentru că nimănui nu-i pasă de văicărelile astea. Sunteţi rezultatul propriilor decizii şi eforturi, aşa că vă rog să vă concentraţi pe asta. Nu pe găsit scuze şi vinovaţi.

Ziceţi că sunteţi sclavii corporaţiilor? Naivilor. Dacă vă consideraţi sclavi sunteţi proşti, pentru că nimeni nu vă obligă să lucraţi pentru corporaţii. Dacă vă credeţi mai buni de ce nu începeţi startup-uri şi firme bazate pe idei proprii? În loc să mâzgăliţi pereţii ca nişte copii de grădiniţă de ce nu faceţi ceva util, de ce nu învăţaţi lucruri noi care să vă ajute să faceţi banii pe care cu atâta ardoare vi-i doriţi? Consideraţi că salariile sunt prea mici când vă angajaţi pentru prima dată? Ei bine asta pentru că valoraţi ZERO, un mare zero barat. Şi eu ca şi voi am valorat zero barat când m-am angajat. Nu am adus nimic firmei în primele luni, însă apoi am recuperat pentru că am ştiut că m-am angajat pe încredere, nu pe bani. Fiţi conştienţi că şcoala nu vă ajută cu nimic în găsirea unui job, aşa că fiţi autodidacţi şi educaţi-vă singuri. Şi nu vă mai plângeţi atâta. Dacă aţi ieşi toţi pe străzi să vă spuneţi părerile despre găsirea unui job străzile ar fi apocaliptice, cu oameni care plâng şi suspină, cu lacrimi şiroind, cu strigăte disperate de parcă tocmai ar fi trecut războiul pe acolo. Mi-au displăcut dintotdeauna oamenii care se plâng în loc să facă ceva util/practic şi ca mine sunt mulţi la care vă veţi duce pentru un job. Aşa că nu vă mai plângeţi, faceţi ceva constructiv.

Crying student

Credeţi că aceste corporaţii reprezintă sălaşul unui Satana diabolic? Naivilor. Corporaţiile, ca şi startup-urile şi freelanging-ul reprezintă pentru un individual doar o serie de avantaje şi dezavantaje. Atât. Alegeţi ce vă avantajează şi faceţi lucrul ăla. Nu vă mai plângeţi. Încercaţi lucruri şi duceţi-le la bun sfârşit. Sunteţi singurii responsabili pentru vieţile cu eşecurile şi succesele voastre. Punct.

A, da: nu vă mai plângeţi!

P.S. Aseară la o bere programatoricească cineva îmi zicea despre cum corporaţiile sunt naşpa că trebuie să aştepţi 3 săptămâni după un maus şi că nu reprezintă un loc în care să te dezvolţi, că nu faci lucruri cool, noi şi inovative, că oamenii sunt nişte monştrii sacri care-şi văd numai de treaba lor şi că el evită joburile la corporaţii mari. Well, sunt sigur că:

  • nu te obligă nimeni să programezi fără maus. Dacă-ţi vine altul după o lună înseamnă că vine altul mai bun, care să te ajute;
  • dacă nu te dezvolţi în corporaţie asta înseamnă că nu te vei dezvolta deloc, oricum ai lucra;
  • în viaţă nu faci numai chestii cool şi inovative, ci şi lucruri care trebuie făcute şi terminate, oricât de siloase ar fi. E vorba de anduranţă, pe care trebuie să o ai. Dacă te duce capul poţi face o diferenţă şi-n corporaţie şi să înaintezi nişte idei inovative. Dacă-s bune şi, cel mai important, pot aduce bani sunt sigur că nu vor fi ignorate;
  • când vei mai creşte în vârstă îţi vei da seama cât înseamnă să ai monştrii sacri lângă tine care să-ţi dea o scatoalcă pe lângă un sfat bun;
  • dacă oamenii-şi văd de treaba lor înseamnă că firma prosperă. Dacă firma prosperă tu ai un loc de muncă;
  • dacă eviţi corporaţiile mari le eviţi de frică şi pentru că nu eşti pregătit pentru ele; e mai simplu să vorbeşti despre asta decât să experimentezi asta 🙂

Updated: