Bucureştiul contrastelor

Aseară am tras o plimbare de la muncă din Victoriei până-n Tineretului, cu ocol pe la Palatul Parlamentului, Marriott, calea Rahovei, Carol. Sunt locuri frumoase, case frumoase, ascunzişuri interesante, tot felul de oameni. Câteva menţiuni:

• Palatul Parlamentului e ditamai huda care ar trebui marketată şi pusă la dispoziţia publicului. Tăiat din parlamentari şi mutat în altă parte (nu stilul Oprescu, ci stilul minimalist) şi pus Casa Poporului la dispoziţia turistului ca să iasă banu’ şi să se bucure oamenii – toată lumea ar avea de câştigat. Curios cum simbolul comunismului românesc a ajuns să fie împărţit de urmaşii comuniştilor şi să rămână tot al acelora care-şi bat joc şi nu le pasă de misiunea pe care o au;
• Dincolo de Palatul Parlamentului, la o aruncătură de băţ înspre Rahova e oroare. Incredibil câte de mulţi ţigani, cât de multe clădiri lăsate în paragină, cât de mulţi câini care te urmăresc în tăcere de departe ca să-ţi sară la beregată. Cât de mult potenţial are zona şi cât de ignorată şi lăsată în autodistrugere!
• Nu numai înspre Rahova, dar la tot pasul găseşti în Bucureşti case incredibil de bine poziţionate şi frumoase, dar părăsite de oameni cu bune intenţii şi pline de ţigani care-şi aruncă mizeria pe geamul odată frumos ornat de vreun arhitect. Care-i treaba cu ţiganii ăştia cotropitori, casele astea sunt ale nimănui? Nici un moştenitor, nimeni care să poate cumpăra domeniile astea? Primăriile ce poziţie au faţă de aspectul ăsta incredibil de urât al acestei capitale europene?
• Zona de case de pe lângă Parcul Carol e foarte tentantă dacă ai nişte bani să-ţi cumperi o casă. Zona e un pic mai înaltă, ai toate şansele să prinzi apusuri şi răsărituri şi un pic denivelată de-ţi aduce aminte de Braşov sau Sighişoara. E oarecum linişte faţă de alte zone şi ai parcurile aproape pentru o plimbare. La fel, şi aici multe dărăpănături şi, partea cea mai greu de înghiţit, mulţi ţigani.

Să nu crezi că am ceva cu ţiganii, altceva decât am cu toţi ceilalţi oameni. Orice om care nu se îngrijeşte de mediul în care trăieşte e pentru mine unul de calitate proastă. Orice om care are curtea plină de gunoaie sau ocupă ilegal case lăsându-le în paragină încalcă legea şi e o pată pentru evoluţia civilizaţiei. Pentru toţi aceşti oameni am un singură sugestie: muncă silnică la canalul către Dunăre al Bucureştiului sau alte astfel de obiective. Nu trai pe banii mei în închisori călduţe, ci muncă, foarte multă muncă. Pentru că o merită şi pentru că avem nevoie de muncă să reconstruim ce-au stricat unii şi ceea ce ne împiedică alţii, precum ei, să facem.

Mai vedem ce va fi. Dar e mare păcat de oraşul acesta, mare păcat.