Sărbători nefericite tuturor!

1 minute read

Scriam mai demult (nu pe bloguri) cât urăsc perioadele astea de sărbători sau pur şi simplu sărbătorile în familie, zilele de naştere, aniversările etc. A devenit totul o formalitate imbecilă, o manifestare ipocrită ocazională.

De exemplu în perioada asta femeile sunt sclave în bucătărie, iar bărbaţii aleargă de colo colo prin magazine, pe unde e mai ieftin, pe unde e mai bun, pe unde e mai puţin aglomerat. E foarte multă alergătură şi oboseală… parcă ar fi trebuit ca lumea să se odihnească de sărbători, nu ? Vizite peste vizite, invitaţii pe care dacă nu le onorezi tot neamul tă se supără pe tine şi te ameninţă cu dezmoştenirea.

La majoritatea oamenilor sărbătorile reprezintă o serie de obligaţii şi atât. O înlănţuire, o condamnare. Omul nu mai este liber, e doar sclavul tradiţiilor nefundamentate sau nerealiste. Nu zic că tradiţiile sunt proaste, ci că omul le interpretează greşit, le duce la extrem.

Repet: omul trebuie să fie liber, să zboare de sărbători, nu să poarte o cruce. Cineva a purtat-o acum mult timp pentru noi; e cazul să ne reamintim asta şi să cinstim momentul ăsta, nu să îl acoperim cu problemele noastre şi cu iluziile noastre. Degeaba suntem prezenţi în noaptea Învierii la Biserică dacă până atunci n-am stat o clipă, când ajungem acolo suntem rupţi de oboseală şi gândul ne e la câte sunt de făcut după somnul de după Biserică şi masa plictisită din noaptea Învierii în care mâncăm ouă şi ridichi.

Oameni buni, suntem nişte sclavi. Unde e esenţa în tot ce facem de sărbători, unde este Dumnezeu în salata boeuf, în sarmale şi prăjituri ? Eu nu-L văd în toate astea. Altceva înseamnă Paştele, nu asta.
Rămân la veşnica mea concluzie: totul este degradare.

Vă doresc ca de Paşte să vă mai gândiţi mai bine la ce vreţi să faceţi, să vă liniştiţi, să vă odihniţi, să realizaţi de ce există cu adevărat acest eveniment.

Numai bine!

P.S. Mi-am dat seama aseară după „Plumb” că poetul meu român preferat este Bacovia.


Ce trist este pe lume
Un cântec,
Un cântec ce-l tot aud:
– La muncă…

[…]

(„Un cântec” – Bacovia, 1935)

Updated: