Programator sau grădinar ?

2 minute read

De obicei există regula asta: dacă femeia are probleme în familie/cuplu atunci viaţa ei profesională, activitatea la locul de muncă e afectată de aceste probleme şi începe să o ia razna. La bărbaţi e exact invers: dacă au probleme la serviciu viaţa familială/de cuplu începe să lase de dorit.

Lucrurile se pot generaliza: o problemă atrage după sine alte probleme. În general nu poţi ignora o problemă ca să faci alte lucruri ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Orice lucru rău care ţi se întâmplă se aşează în tine ca o pată, mai mică sau mai mare în funcţie de fiecare om. Pată a cărei întindere ocupă spaţiu afectând.

Ideea e că mi-aş dori să pot separa lucrurile, să nu devin ursuz şi insuportabil când nu-mi iese ceva, să nu devină totul negru dintrodată din cauza unei singure probleme. Asta se întâmplă la mine pe moment, dacă am dat-o-n bară cu ceva începe să mi se pară că o tot dau în bară orice aş face. Apoi îmi dau seama că dracul nu e negru de tot şi mă regăsesc în alte lucruri. Asta e partea mea bună, că după ce-mi plâng de milă (partea rea) pot să o iau total de la zero şi să-mi clădesc castelul dărâmat cu câteva minute mai devreme. Sunt om, iar oamenii pot face multe; şi eu pot face multe.

Iar acum hai să dau ceva din casă: vorbeam odată cu Oana mai în glumă, mai în serios că dacă nu-mi iese în programare n-am nicio problemă să încep în cu totul alt domeniu. Îmi plac florile, aş fi un grădinar deosebit 🙂 Deasemenea, mi-e milă de oameni, Africa cea neagră şi plină de scheleţi mi-ar primi cu braţele deschise braţele-mi deschise. Caut adevăruri, nu m-ar deranja o perioadă de călugărie ca să-mi dau seama de nişte lucruri. Nu m-ar deranja nici să studiez filosofia (spre care încep în ultimul timp să am o înclinaţie) la coada vacii la ţară. Chiar pot să o iau de la zero. Pe când Oana nu e aşa: dacă nu i-ar ieşi în recrutare viaţa ei ar fi distrusă şi nimic n-ar consola-o 🙂

Pe de altă parte poate asta depinde şi de cât de mult valorează domeniul respectiv pentru fiecare. Ea chiar e făcută să lucreze în domeniul ei, eu încă mă mai îndoiesc că programarea e “calea mea”. Da, uneori sunt atât de mândru când îmi reuşeşte ceva încât sunt aproape convins că o să-l fac mai târziu pe Billy Gates. Alteori, când văd că nu găsesc nicio soluţie îmi vine să-mi iau lumea-n cap, plin de îndoieli, remuşcări, furie. Şi-atunci încep să mi se deschidă alte ferestre (nu WinForms) către alte lucruri. Aşa apar tot felul de îndeletniciri temporare în care mă implic cu tot entuziasmul.

Cel puţin asta mă ţine în viaţă, lupta dintre “a fi şi a nu fi” ceva anume. Până când o să descopăr adevărul o să mai refulez pe aici diverse lucruri total contradictorii. Dacă te-ai plictisit deja caută bloguri despre Simona Senzual, Geoană sau Adi Minune, o să găseşti multe inutilităţi cu care să-ţi hrăneşti sufletul plin de covârşitoare sete de cunoaştere.

Pace!

Updated: