Primăvară

2 minute read

Iar a plouat pe strada Ramuri Tei, iar s-au făcut noroaie. Văzându-le aseară mi s-a făcut dor de-acasă. Numai acolo mai vezi noroaie aşa…

Am un anunț important pentru țărişoara noastră : …m-am tuns ! :p Ieri am luat hotărârea să-mi tai pletele în devenire care deveneau din ce în ce mai rebele, mai dornice de independență, mai după capul lor. Şi am zis gata, bang bang, you’re dead! Şi fui la frizeria aia de pe Lacul Tei (bulevardul, nu lacul), frizerul m-a primit cu foarfecele deschise, bucuros că o să aibă ceva activitate în părul meu. Şi în câteva minute vântul îmi şuiera zgomotos pe lângă urechile descoperite dintr-o dată lumii reci şi rele. Asta e, vine un moment în viața unui bărbat când… trebuie să se tundă.

De la frizerie am plecat spre Kaufland să-mi potolesc stomacul care țipa ca din gură de şarpe că nu mâncase din ziua precedentă. Hopa mă, te hrănesc acum, taci dracului! Am ajuns acolo lângă Kaufland şi-am înfulecat vreo 8 mici mari ca să-mi ajungă şi o cafea ca să nu adorm până ajung la birou. Acolo în bodega aia unde oamenii mănâncă în picioare, deh – să mai crească, era o tipă într-un grup de cocalari care voia cu tot dinadinsul să fumeze (unde bineînțeles că nu era voie). „Unde scrie, bă, că nu am voie? Sânt în aer liber, bă! ”. In aer liber o fi creierul tău de gâscă adormită. Iar afişe cu „Fumatul interzis” erau peste tot, ca să vadă orice chior. Ce oameni!

Şi-apoi go to work unde urma să finalizez o parte dintr-un softuleț care m-a cam chinuit de câteva săptămâni. Fir-ar ea de treabă şi de Delphi, că nu mai am viață decât în week-end (care a devenit Sfântul Week-end). Cu softul ăsta am depăşit orice record deținut de mine înainte: 15 ore de stat cu ochii în monitor la muncă! 15 ore! Dacă la un moment dat n-o să mai postez pentru o perioadă lungă de timp aici înseamnă că I didn’t make it to the end… 🙂 Partea bună: după ce am terminat tot aseară am plecat sfârşit spre metrou, cu un sunet răzbunător de Rammstein în urechi. Partea rea: lângă mine în metrou era o tipă care îi arăta altei tipe ce parfumuri şi-a mai achiziționat de la „lăptăria din colț”. Şi se înşpreiau fetele de n-aveai treabă, în timp ce eu mă ofileam încet, încet ca florile de „lisianthus” pe care le-am luat colegelor de serviciu de 1 martie.

Ca să vă dau şi o veste bună vă zic că mi-a trecut răceala. În iarna asta am fost răcit de „n” ori, cu „n” un număr întreg pozitiv foarte mare. A început să vină şi primăvara mult aşteptată, firav şi timid, dar vineee! Haideți să o întâmpinăm cu toții cu floricele în mână şi cu bine-cunoscutul cântecel pe buze: „Vine priiimăvaaaraaa…!” 😀

Updated: