Ouikend

1 minute read

Fraţilor, am învins! Am scăpat şi săptămâna asta cu viaţă şi uite că a venit şi week-end-ul. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc că urmează două zile de chillout, parcă-mi vine să urlu de bucurie, zău aşa. Exact ca ăia din „300”: auu, auu, auuu… Nu sunt dinamovist. Dar apropo de asta… azi pe la Ştefan cel Mare mă întreabă unu’: „auzi, aici ies la Dinamo?”. Probabil la stadion s-a referit, dar eu, fiind fost stelist din firea mea, i-am zis prieteneşte „nu, nu, două staţii mai încolo”. Mi-a mulţumit şi el şi-a urcat înapoi în metrou, de unde ieşisem amândoi. Iar eu zâmbeam diabolic… hi,hi! >:)Nu de alta, dar şi altul mi-a făcut-o mie când am mers prima dată cu metroul… aşa că m-am răzbunat şi eu pe dinamovistul ăsta.

Mă, care-i faza cu claxonatul pe trecerea de pietoni? Treceam azi pe o stradă şi vine unu’ mai să mă ia pe sus şi mă claxonează de parcă eram pe cărarea lu’ mă’sa. Hai zăt, mă, cu hârbu’-cimitir[ul de maşini de-aici! Vorba unui fost coleg de liceu, „acu’ mă supăr şi te-omor!”. Şi mai sunt unii care probabil sunt rude cu ăştia de claxonează pe trecere, care intră în metrou direct prin mijloc, durându-i în rotulă de sărmanii care nu pot să iasă de-acolo din cauza hoitului său ambulant. Pff, unde eşti tu Ţepeş doamne, să ne scapi de resturile astea ale societăţii…? Sau Hitler să facă un pic de curăţenie prin ştim noi ce neam… X( nu, nu evreii.

Şi, acum la sfârşit, un sfat pentru doamne: mai slăbiţi[-mă]. Uitaţi-vă şi voi la domniţa de alături:

Păi e frumos aşa ceva? Am prins-o pe furiş pe str. Barbu Văcărescu cu râşniţa mea de telefon. Mă, nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu cred că diferitele părţi ale corpului ar trebui să fie direct proporţionale cu restul. …ceea ce nu se întâmplă aici. Nu e de râs, nu fac mişto, pur şi simplu vă arăt ce am văzut şi eu.

Numai bine vă doresc!

p.s.: Nu sunt nici rasist, nici misogin, dar astea-s lucruri care trebuie menţionate pentru informarea publicului 😀

Updated: