O altă zi

2 minute read

Azi mă scol dimineaţă şi mă duc şi eu pe la facultate ca tot studentu’… iau contact cu colegii, cu facultatea. Particip voios la discutii despre silicoane, miss şi mister, grase, slabe, tipi şi tipe, mă mir ce puţini suntem la cursul de Mate (şi mă şi bucur că nu sunt singurul paralel cu facultatea), remarc vestimentaţia piţipoancelor, privesc cu scârbă la şmecherii care se dau rotunzi pe la facultate, mai citesc un articol-două din Academia Caţavencu. Se termină şi cursul de mate… mă duc să-mi plătesc a doua tranşă pe anul ăsta universitar. Aflu că termenul a expirat săptămâna trecută şi mă văd nevoit să plătesc o penalizare de 60 de ron… Asta e. Merg la secretariat să-mi iau şi eu carnetul de student… nu de alta, dar am nevoie de el pentru reducerea la diverse abonamente. Il iau, mai stau de vorbă cu secretara despre situaţia mea delicată de student şi plec „voios” spre Basarab…1mai…AdPharma.

Ajung la 1mai şi vreau să-mi fac abonament pe nenorocita de line 645. Se uită proasta aia cruciş la carnetul meu şi-mi zice că „ce e asta?”. Eu zic mai mult întrebând decâ răspunzând: „… carnetul de student…”. Şi ea-mi zice că e acolo o etichetă pusă şi nu poate să-mi facă abonament cu „chestia asta” şi că vrea neapărat ştampilă pe ea, cu toate că era una mai mare decât creierul ei mai jos de eticheta aia (pe care erau până la urmă datele mele). Îi zâmbesc ironic, plin de draci acum, şi-mi continui drumul spre staţie. Iau 645, ajung la serviciu şi mă duc direct la masă pentru că sunt mai mult mort de foame decât viu… apoi cafea, ceai…ceai, cafea…

Remarc că în ultimele zile am pierdut 110 ron aiurea plătind amenzi şi penalizări şi că bugetul mi se subţiază destul de mult. Şi mai vine şi Crăciunul cu cheltuiielile adicente şi Revelionul de care trebuie să mă ocup şi pe care trebuie să-l fac perfect. Intreţinerea a venit mult acum la sfârşit de an şi sunt nevoit s-o plătesc şi pe asta.

Nu-i nimic, vor veni şi zile mai bune. Sper că nu voi fi nevoit să apelez la banii părinţilor. O să fac pe dracu-n patru şi-o să mă descurc! Vorba’ceea…. copiii din Africa nu au ce pune în gură şi eu mă vait de mărunţişuri de-astea…

Zile frumoase şi fericite să aveţi!

Updated: