Metroul - prima mea iubire

2 minute read

Da, metroul, probabil printre primele lucruri de care se loveste unul ca mine cand ajunge in Bucuresti. Da, v-ati gandit bine, m-am ratacit prima data si nu mi-a fost usor sa ma gasesc iar… Cand am intrat prima data intr-o statie ma uitam asa ca vitelul la poarta noua; a trecut un timp pana m-am dezmeticit si-am realizat ca alta era problema mea: ce fac de aici incolo?
Trebuia sa merg de la Eroilor la Piata Romana. Va inchipuiti ca unui Erou ca mine ii era imposibil sa ajunga pe taramul ravnit al Pietei Romane de unul singur si fara ajutor. In plus, mai aveam si un orgoliu prostesc pe care m-am vazut nevoit sa-l abandonez prin gurile de metrou pana la urma. Habar nu aveam unde trebuie sa merg si ce trebuie sa fac.

M-am descurcat pana la urma cu cartela aia si-am ajuns pe un peron… probabil cel care era mai aproape de mine. Am vazut oameni asteptand… si m-am ascuns si eu printre ei. Am vazut un domn foarte elegant imbracat, respectabil si mi-am zis sa-l intreb cum ajung la piata Romana. „Ia-l pe-asta.” zice. Ok, l-am luat si m-am trezit la vreo trei statii mai incolo de Eroilor, dar nu, nu in directia Piata Victoriei (unde am aflat mai tarziu ca trebuia sa fiu), ci in directia total opusa. Bineinteles ca am descoperit asta intreband pe cineva; eu credeam ca sunt in directia buna si zambeam tamp: „Uite ce usor a fost!”.

Am coborat mestecand ceva injuraturi la adresa domnului elegant care ma indrumase in viata cu cateva momente mai in urma si-am schimbat directia. Asta dupa ce ma intrebam cum dracu se trece pe partea cealalta (statia avea ambele linii de metrou in partea centrala). Am reusit pana la urma sa ajung pe partea opusa, am luat metroul ala si-am coborat cu un real succes la Piata Victoriei. Victorie!

…dar ce naiba fac acum…? Trebuia sa schimb magistrala. Am intrebat pe cineva si chiar asa mi-a zis: „Schimba magistrala si iei metroul spre directia IMGB pana la Romana”. Iar eu am ramas un fel de „…a… what!?”. Dar cine dracu sunt eu sa schimb magistrala de unde au pus-o astia pe vreamea tovarasului? Dupa ceva timp de studiat inscriptiile agatate pe-acolo m-am prins care era treaba si-am ajuns pe peronul celeilalte magistrale. „Evrika” zic, si-am urcat in metroul care ajunsese acolo odata cu mine.

Zambeam la fel de tamp cand aud vocea aia suava cu care aveam sa ma obisnuiesc mai tarziu: „Urmeaza statia Aviatorilor cu peronul pe partea…” nici nu mai stiu ce parte era, cand am auzit de „Aviatorilor” mi s-au inmuiat picioarele. Cum dracu Aviatorilor? Mi se spusese ca prima statie e chiar Piata Romana… da, gresisem iar directia. Ptiu! Cine-o mai face ca mine, ca mine sa pateasca! Am schimbat directia si dupa doua statii am ajuns la piata Romana. Ce sentiment inaltator…! Ajunsesem in sfarsit la destinatie.

De-atunci n-am mai avut probleme, cu cateva exceptii: lasandu-ma purtat de minunatia de metrou ma lua valul si uitam sa cobor si ma trezeam iar la o statie-doua mai departe.. Nicio problema, stiu drumul acum 😀

Updated: