Manifest pentru ignorare

2 minute read

Ştiţi bineînţeles filmuleţul ăsta, nu are rost să vă povestesc despre ce e vorba. De altfel nu e mult de spus, e doar o nouă nulitate în România.

Ce mă intrigă e următorul lucru: văzând videoclipul ăsta mulţi înjură şi spun că tipul ăsta cu nume sugestiv, Voicu Pânzaru, ne face ţara de râs, că din cauza lui suntem priviţi aşa cum suntem priviţi şi că le e ruşine că sunt români pentru că fac parte din aceeaşi naţie ca şi amărâtul ăsta.

Să lămurim lucrurile: suntem în situaţia asta din cauza celor care aduc comentariile astea pe marginea videoclipului. De ce ţi-e ruşine că eşti român, chiar te reprezintă nulitatea asta ? Chiar merită o atenţie atât de deosebită ? Chiar trebuie luat în considerare, nu avem lucruri mai importante de făcut, de discutat ?
Citez un comentariu de pe youtube:

„BAAAHHHH ma omoara :)) do to well…to do the best …to be the best :)) „TU DANS IN DA CLAB” „I LAIC MOTOSICLE” =)) deci e ruda cu Iliescu ? :)) mie cam rusine sa spun cuiva ca sunt roman :-S”

Noi românii nu ştim să ignorăm mediocritatea, nu ştim să ne descotorosim de mizerie, nu ştim să dăm la o parte pleava şi să alegem lucrul curat şi bun. Ne împiedicăm de lucruri minore ca interes şi semnificaţie, nu reuşim să trecem de gropile astea şi ne afundăm cu tot entuziasmul nostru în ele. Învăţaţi să ignoraţi, oameni buni. Păstraţi-vă calmul şi urcaţi treapta asta care nu e deloc greu de urcat, nu vă mai miraţi că e c**t pe ea, treceţi mai departe, lăsaţi mizeria în urmă.

Oamenii ăştia există şi se înmulţesc datorită nouă, datorită faptului că noi îi hrănim cu curiozitatea noastră imbecilă, cu nevoia noastră de senzaţional, cu nevoia noastră de a ne bate joc, de a râde de orice prostie, de a acorda interes oricărui iluzoriu lucru care ne captează atenţia. Voicu Pânzaru există datorită nouă, Oana Zăvoranu există datorită nouă, Columbeanca, OTV, Diaconescu, Becali, presa românească… nouă tuturor ne datorează existenţa lor mizeră, statutul şi atenţia de care se bucură acum. Toate „vedetele” româneşti activează hrănind partea noastră cea mai rea, această bucată de măr al discordiei care ne trage în jos, către mediocritate. E o simbioză latentă care nu duce la dezvoltarea armonioasă a ‚plantelor’, ci la dezvoltarea degradării lor.

Aleg să îi ignor, aleg să merg mai departe şi să mă preocup de lucrurile importante. Aleg să las mizeria în urmă, aleg să elimin ne-esenţialul din viaţa mea… faceţi şi voi la fel, va fi mai bine. Închipuiţi-vă o lume în care toate nulităţile astea nu există. Nu ar fi frumos? Ei bine, noi putem crea lumea asta, în noi stă puterea de a realiza lucrul ăsta.

Moarte mediocrităţii!

Updated: