La ţară de Crăciun

2 minute read

Întotdeauna mersul la ţară de sărbători e o incursiune mai degrabă periculoasă decât prilej de bucurie. Expresia cu “la rude de sărbători”, “Crăciunul în familie” sunt acoperite de expresii ca “circulă autobuzul?”, “când pleacă X la ţară? Poate vin cu el…”, “ajung, dar cum mai plec de acolo ?”, “aa, a plecat deja X?! Lasă că văd cum ajung mâine dimineaţă…” sau “aoleu, aşa de mult noroi e ?”. întotdeauna a fost aşa, am avut n astfel de incursiuni, cu cărat de bagaje, cu degerat picioare şi îngheţat nas. Ştii ceva: sunt pentru modificarea climei globului! Dacă americanii or să găsească o soluţie pentru frigul de sărbători eu sunt primul care o să doneze un dolar!

Ajunsei azi aci pe “plaiul cu nuci” (alias Plaiul Nucului) după vreo 10km de mers pe jos şi după multe poze făcute, în curând le pun pe Facebook. Apropo, dacă ştii o alternativă la Facebook pentru pus poze într-o manieră decentă please share (nu, nu Picasa/Photobucket/Panoramio, niciunul nu e ceea ce caut).

Ce mai e nou ? Mulţi foşti copchii care acum au crescut de nu-i mai recunoşti, oameni care au mai îmbătrânic, case noi făcute aiurea. În rest toate-s vechi: drumuri proaste, mult noroi, nemişcarea iernii. A, da şi autobuzul unde se lansează cele mai noi albume ale lui Guţă. Futui! Când va înţelege şi şoferul ăla dreptul la a asculta ceva decent ? Sau expresia “muzică bună în mod universal” ? Până la un punct era pus radio Focus Buzău care ave muzică foarte ok. Apoi, dintr-odată, ca şi cum ai fi pătruns într-un alt tărâm, unul sălbatic, radio-ul a început să fâşşşâie, după care a urmat dezastrul: manele pe sistem turbo-nervos. În semn de protest mi-am pus căştile şi am dat la maxim Rammstein de l-am băgat în sperieţi (ce expresie, “a băga în sperieţi”…) pe nenea de lângă mine.

Planuri de Crăciun: o vizită la bunica, peste o măgăoaie de deal şi vreo 4km de noroi. Da, în iernile mai calde sau atunci când plouă (primăvara, vara, toamna) singura modalitate de a măsura un drum e în unităţi-noroi. Spui 2km de noroi sau 10km de noroi, 4 m2 de noroi sau o tonă de noroi. Peste tot este noroi (normal că vulcanii noroioşi au putut exista doar în Buzău, era deplasat să existe în altă parte). Apoi multe fotografii, schimb de “ce mai faci ? bine.” şi “ce-ai mai crescut” sau “singur ? Unde e Oana ?”. Apoi dă-i şi explică faza cu rudele crizate de sărbători…

Apoi Duminică sau luni all the way back to Bucharest via Buzău, cu mai mult bagaj, cu mai mult noroi etc etc. Nu-i bai, la vita e bella!

Altceva ? “Ce mai faci ? Bine”.

P.S. Se întâmplă ceva grav: sărbătorile încep să-mi provoace silă. Anul trecut a fost la fel. Şi acum doi ani. Şi acum trei ani. Şi …

Updated: