Învăţăturile fiului către… el însuşi

1 minute read

Trebuie să învăţ să fiu mai tolerant. Sunt prea excesiv cu mine şi cu alţii, am prea multe aşteptări de la lumea în care trăiesc şi cred în prea multe lucruri şi situaţii care de cele mai multe ori sunt utopii. Ar fi bine dacă totul ar fi aşa cum mă aştept şi cum ar fi normal (normalul definit de mine). Dar nu e aşa, peste tot sunt probleme şi incompatibilităţi, sunt parte componentă a societăţii. Trebuie să le accept şi să le tratez ca atare.

De multe ori îmi propun lucruri care nu sunt de mine, dar care îmi ies până la urmă. Reuşesc să mă depăşesc, dar asta doar dintr-o excesivitate faţă de mine, dintr-un spirit critic prea aspru; cer prea mult de la mine. Asta e bine, mă ajută să evoluez mai repede pe toate planurile… dar care mai e farmecul?

Lucrurile trebuie lăsate aşa cum sunt şi nu controlate excesiv. Autocontrolul excesiv nu prea ajută în general, face ca unele lucruri să meargă brici, dar altele să stagneze în umbra primelor. Totul trebuie să fie o armonie şi un echilibru între lucrurile bune, împliniri, succese şi lucrurile rele, eşecuri, dezamăgiri.

Prea mult sunt afectat de lucrurile pe care mi le propun şi care nu-mi ies. Asta mă ajută ca data viitoare să-mi iasă totul strună, dar pe moment îmi pierd încrederea în mine şi sunt prea dezamăgit. Show must go on. Chillax, doar nu vreau sa ajung preşedintele SUA.

Updated: