Insomnii la ora 2 noaptea

2 minute read

E ora 1:30 noaptea şi nu înţeleg…

Credeam că doar prin sate mai există aşa ceva. E miezul nopţii şi de undeva de departe străbat până în Piaţa Dorobanţilor dejecţiile fonice ale unui bairam de cocalari. Strigăte, urlete, dedicaţii… presupun că e o nuntă ceva.

Oana doarme. Ce bine o fi să poţi să dormi liniştit chiar şi când de afară vine zgomotul ăsta. Eu nu pot, frate, dacă e ceva ce mă nelinişteşte sau ceva ce mă deranjează când vreau să adorm… nu pot în nici un chip să dorm liniştit. Pe de o parte e lucru bun… pot să fac altceva, cum ar fi să scriu. Pe de altă parte… nu ştiu cât o să rezist aşa. Insomniile şi enervările de peste zi cred că duc spre un singur lucru: STRES.

Nu credeam că o să mă lovesc de asta vreodată. Obişnuiam să fiu un om liniştit care nu lua viaţa prea în serios. Lucrurile nu mă afectau prea mult, luam ceea ce era aşa cum era. De ceva vreme însă mă complic cu lucruri inutile, mă gândesc la herghelii de cai verzi alergând pe pereţii camerei din Dorobanţi, îmi cântă pe deasupra capului tot felul de păsări care mai de care mai împăiate. Ce să fie ?

Nu, nu e dragostea de vină. 😐

Sper să-mi folosească zilele libere care urmează şi să reuşesc să mă odihnesc, să mă relaxez şi să „improve” felul de a merge pe drumul anevoios printre vremuri.

Bă, ce urât e când în loc de expresiile din limba română îţi vin mai degrabă în minte cele din engleză… Eu unul mă simt prost şi mă gândesc că trădez cumva ceea ce am moştenit de la strămoşi când folosesc englezisme. Şi mi se pare din ce în ce mai logic ca în loc de „fir-ar să fie!” să zic „god damn it!” sau „fuck!” când realizez că iar am o scăpare la ceea ce lucrez în fiecare zi. E ciudat, nu ? Să fie filmele americane de vină ? Mai degrabă cred că de vină e tot ce se află în jurul nostru care e mai mult sau mai puţin influenţat de cultura americană. Sincer eu nu prea îi agreez pe americani… sunt nişte şarlatani care fac rău cu pretextul că au făcut bine. Asta e tot! Şi lumea îi crede că, de, sunt americani. I’m sick of them! (oups, I did it again…)

Cu alte cuvinte… sper să vă odihniţi voi bine şi în locul meu. Eu mai rămân puţin să-i înjur pe tipii care se căsătoresc în seara asta (v-am zis, eu cred că-i vorba de vre-o nuntă). Nu pot şi ei să se căsătorească în secret pe o insulă pustie, plină de flori, cu mariachi care să le cânte la fereastra camerei nupţiale, cu lumânări roşii cu flăcări portocalii, cu cearşafuri cu nuanţe de albastru şi… multă dragoste… De ce nu pot ei să facă asta ??

Ah, unde sunt vremurile bune ?

Whatever… somn uşor şi odihnă plăcută mâine că e Duminică. De fapt nu e mâine, e azi… e cam aiurea, azi de fapt e mâine. Cred că pierd noţiunea timpului…

Updated: