I forgive you!

2 minute read


Am observat că în ultima vreme blogul are un caracter din ce în ce mai personal. Recitesc şi văd schimbarea care s-a petrecut în mine. Recitesc cu zâmbetul pe buze… şi mă felicit personal pentru blog 🙂 Nu-mi pasă ce cred alţii despre blogul ăsta, nu-mi pasă de cei care văd într-un blog doar o piesă mică dintr-un puzzle gigant format din milioane, poate chiar miliarde de alte piese. Blogul ăsta e colţul meu din care îi privesc amuzat, iritat, enervat la rândul meu pe ceilalţi care nu se rezumă doar la a râde în trecere, a ignora o poveste, a deprecia un text. Orice text. Pentru că fiecare text e parte din noi, e CREAŢIE, reprezintă gândurile noastre proprii, un abstract intangibil concretizat într-un „ceva” accesibil curiozităţii oricui. O să dau un sfat general, un sfat pe care l-am dat oricui şi pe care îl voi da în continuare: scrieţi. Scrieţi!

Pe unii i-am agasat, iritat, enervat… pe alţii i-am distrat, amuzat, înveselit.. pe alţii i-am descoperit. Blogul n-a fost doar un loc în care mi-am stricat şi mai mult ochii descriindu-vă ce am mai păţit şi vorbind despre una şi alta. A fost un nou fel de cunoaştere, un nou fel de autocunoaştere, un nou fel de comunicare cu mine şi cu ceilalţi. A fost, este şi va fi un loc de „share”, un loc în care împart. Gânduri, întâmplări, peripeţii, momente proaste, momente vesele, momente fericite… Sunt toate şi ale voastre. Bucuraţi-vă alături de mine, consolaţi-mă când mi-e greu (voi face la fel când va fi nevoie), plângeţi alături de mine, ascultaţi-mă, vorbiţi-mi, nu aşteptaţi ceva ce nu va veni, rămâneţi până mai târziu să găsim soluţii pentru problemele noastre, nu vă grăbiţi în luarea deciziilor, dăruiţi, nu vă urâţi, iubiţi-vă…

Aceasta a fost împăcarea mea cu lumea. Cu voi toţi. Vă iert pentru tot, iertaţi-mă şi voi. Şi nu, nu am băut nimic, nu am fumat nimic, mă simt în regulă.. 🙂 Si nu este nici un moment de exacerbat optimism. Poate cei mai mulţi dintre voi nu sunteţi obişnuiţi cu această deschidere a mea şi acest mod de a scrie. Cu mine. Nu mă cunoaşteţi, sunt poate doar unul dintre cei mulţi. V-aţi obişnuit să citiţi, să zâmbiţi şi să treceţi mai departe. Şi eu vă mulţumesc pentru tot! Aş vrea să vă îmbrăţişez acum pe toţi dintr-o singură strângere de braţe şi să vă spun că mi-a fost dor de voi şi că nu v-am vrut niciodată răul. Şi că îmi pare rău pentru închiderea mea în faţa voastră…

Am avut o săptămână destul de aglomerată. Am stat până târziu la serviciu, uneori de la 8 dimineața la 1 noaptea. Şi nu sunt obosit. In week-end m-am trezit de la 8, nu am dormit prea mult. Şi nu sunt obosit. Ştiţi leul bătut de vânturi din postul acela? Acum s-a ridicat şi a plecat la vânătoare 🙂

Vă doresc o săptămână la fel de frumoasă cum a fost week-endul meu! 🙂 Aveți grijă cum o folosiți!

Updated: