Hard times are coming… dar totul e relativ.

2 minute read

Optimismul de zilele astea şi veveriţa din Herăstrău n-au nici un efect real. Când zilele urâte ţi se urcă în spate şi eşti obligat să le porţi de bine, de rău acolo pe cocoaşa obosită construită cu tenacitate de vremurile trecute lucrurile frumoase se diminuează. La fel şi influenţa lor asupra ta.

Când acţiunile tale implică şi alţi oameni trebuie să ai o doză de reticenţă. Şi o mare responsabilitate în plus. Trebuie să te gândeşti de două ori înainte, să analizezi totul din perspective multiple. Şi dacă la un moment dat crezi că ai găsit soluţia… mai gândeşte-te. Totul e relativ. Aşa cum o spune şi bancul următor:

  • A fost odată un evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în cap. Îl chema Solomon. După el, a venit un alt evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema Iisus. După el, a venit un al treilea evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în stomac. Îl chema Marx. După el, a venit un al patrulea evreu înţelept, şi a zis că totul se poate reduce la ce ai între picioare. Îl chema Freud. La sfârşit, a venit un alt evreu, mai înţelept decât toţi (pe nume, Einstein) şi a zis: „Totul e relativ„…*

Fac haz de necaz şi probabil n-ar trebui, nu şi de data asta. Nu ştiu dacă toţi ăştia au fost evrei(Marx?), cautaţi şi voi, dar cu siguranţă totul e relativ. Să sperăm (e indicat?) că dimineaţa asta (mă voi duce iar în Herăstrău) mă va linişti, îmi va da puterea necesară, mă va face să-mi dau seama care e cea mai bună abordare a lucrurilor.

Eu nu lupt degeaba, n-am facut-o niciodată degeaba şi nici n-o voi face niciodată degeaba. Şi atunci când mă implic în ceva nu regret nimic pentru că am făcut-o cu toată conştiinţa mea, am calculat bine toate coordonatele şi cu deplin acordul meu. Nu vreau să regret nimic şi nici să-mi amintesc cu neplăcere de lucrurile pe care le-am făcut. Sunt destul de matur ca să fiu responsabil de deciziile pe care le iau. Lucrurile se vor ameliora în Herăstrău şi băncile mă vor linişti. La fel şi lacul şi veveriţele şi norii ( e senin afară? 🙁 ) şi bătrânii care ies la plimbare cu câinii şi citesc ziare.

Aş vrea să am o bătrâneţe liniştită ca a lor…

Updated: