Facultate, frate!

3 minute read

Gata, s-a terminat cu joaca! Gata cu trezirea la 10, gata cu lenea, gata cu tot! Fir-ar să fie, a început din nou şcoala. Când am terminat liceul aveam aşa o senzaţie de eliberare de tot ce înseamnă şcoală, cărţi, colegi, profi, chimie, mate… M-am înşelat amarnic. Iar hărmălaie, iar fiţe, iar fel de fel de pramatii.

Pentru cei ce nu ştiu: sunt student la Universitatea Nicolae Titulescu – Bucureşti, Ştiinţe Economice, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune. Profii sunt ok deocamdată… de fapt profii încă SUNT, asta e important… majoritatea au trecut de 60 de ani. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie un prof bătrân nu-mi inspiră nici încredere, nici vre-o dorinţă de a învăţa sau cunoaşte. Poate cei de la facultate nu sunt ca profesorii din liceu, e adevărat.. dar încă aştept să mi se confirme chestia asta. Colegii… hm, pe cei din grupa mea nici nu-i cunosc bine. Nici nu prea am avut când să-i cunosc, eu dau destul de rar pe la facultate pentru că trebuie să merg şi la servici. E destul de stresant, dimineaţa de la 8 la facultate, apoi de pe la 12-2 până pe la 8-9 seara la servici… sper să nu mor şi să n-apuc să fac milionul de Euro :)). Seminarii, cursuri, de învăţat programare… am multe de făcut. Şi tocmai de-asta nici nu prea mai am timp să mai scriu şi pe blog câte ceva. Aş avea atât de multe de scris…!

Să revin la colegi… pe-acolo prin facultate se plimbă tot felul de şmecheraşi cu aere demodate de liceu şi piţipoance ameţite. Credeam că prin facultăţi s-a mai maturizat lumea, dar… Le vezi pe toate cu oglinzile după ele şi trusa de machiaj de parcă ar fi înainte de filmarea unei telenovele din alea de caca..o de Brazilia. Iar băieţii… să-l vezi pe câte unu’ cum intră la câte un curs, plin de el şi mândru că a întârziat astfel încât să-l remarce toată lumea. Fiule, Domnul cu tine, să ştii că nu pari deloc şmecher când intri cu mutra aia spartă de atâtea figuri. Plus alţii care mestecă guma cu gura aia deschisă de parcă ar mesteca întreaga Africă! Sau parcă ar mesteca şniţel d-ăla „de pui” din vre-un fast-food care numai gust de şniţel nu are… Eu cred că ăştia le fac din petrol, să dea dracu! Deci aţi văzut şi voi, şniţel e ăla mă? Poate fi orice, numai şniţel nu.

Deci.. nu am mentalitate de bătrân care critică tot ce fac tinerii, dar, serios, sunt unele lucruri pe care ar trebui să le respecte şi tinerii şi de care chiar ar trebui să ţină cont. Cum ar fi respectul pentru un profesor, oricare ar fi el. Aţi auzit de „respectându-i pe alţii te respecţi pe tine însuţi”, bă mediocrilor? (da, cineva mi-a zis despre studenţii pe care i-a văzut în prima zi de facultate: „cam mediocrii oamenii…”; cam avea dreptate).

In fine, sunt tot felul de oameni… n-ai ce să le faci. A, şi prin metrou dau tot timpul de câte unul d-ăsta care zice „… şi m-a dat afară, f*i morţii ei… o bat şi p-asta, să moară mama!”. Hopa mă, cu faţa asta pe care o ai nici n-avea cum să nu te dea afară… şi eu te-aş fi dat, sincer. Te-aş fi trimis direct în Siberia, la muncă forţată ca să-ţi îngheţe figurile şi să te învăţ cum să vorbeşti… ruseşte!

Hai că vă las, vă mai zic poveşti la gura sobei… pe calea internetului şi altădată. Sunt obosit, da, e week-end şi eu tot obosit sunt… Fir’ar să fie de milion! Cred că îl dau dracului şi mă apuc şi hibernez o lună ‚da capo al fine’. Sau mă fac politician şi s-au rezolvat toate.
Numai bine!

Updated: