După chip şi asemănare.

1 minute read

Mda, ce enervat am fost în articolul precedent. Am şi motive, întotdeauna am avut ca să cred în ce am zis. Subiectul rămâne în continuare deschis.

În orice caz, văd că am înclinaţii spre depresie, ceea ce nu mă fericeşte în niciun caz. Am o tendinţă spre instabilitate psihică, întotdeauna am avut-o şi întotdeauna am recunoscut-o. Dar mai cred că fiecare o are într-o măsură mai mică sau mai mare.

A, şi da, am fost azi în Parcul Circului. Minunat parcul ăla, fantastic! La bordel n-am fost până acum (e ora 17…).

Nu ştiu de ce dracu mă crizez atât. Apropo de problema cu Dumnezeul, un unchi îmi spunea glumind odată că biserica a adus dintotdeauna numai probleme. Asta ştiu, are dreptate, însă problema mea e dacă acest Dumnezeu a adus întotdeauna probleme. Asta e o mare problemă a societăţii de azi, că nu distinge biserica de Dumnezeu. Nu sunt unul şi acelaşi lucru. O fi casa lui, întradevăr, dar omul nu stă numai pe-acasă. Da, omul, pentru că om o fi şi el, nu degeaba ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui.

Curios lucru, şi Dumnezeu o fi la fel de crizat şi nehotărât ca mine ? La fel de alb sau negru, niciodată o culoare intermediară ? Mă consider omul extremelor, întotdeauna am dat-o dintr-o extremă în alta cu cea mai mare uşurinţă. Şi nu, nu cred că zodia Racului e de vină. Cred că la fel a făcut şi Dumnezeu, dacă el există pe undeva pe-o insulă pustie plină de gagici, mai întâi ne-a făcut şi-a avut grijă de noi din dragoste, apoi a dat cu tsunami-n noi de ne-au sărit capacele.

Da, suntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Moştenim de la el tendinţa de a o da în bară. De a eşua.

P.S. Mă uitam azi-noapte la pozele din agapa/excursia/petrecerea de sfârşit de liceu. Câţi imbecili! Inclusiv eu. Nişte imbecili frumoşi.

Updated: