Dragostea durează trei ani ?

2 minute read

Nu. Asta e o prostie, din seria miturilor imbecile implantate de umanitate urmaşilor. Un motiv, o scuză pe care oamenii o folosesc în speranţa că le e mai uşor, un pretext care se vrea întotdeauna valabil. Nimic nu e întotdeauna valabil, totul se schimbă.

Există însă ceva anume în perioada aia numită „cea de trei ani”. Există o serie de teste, există o serie de schimbări, o nouă etapă în relaţia respectivă (şi uite aşa am început să vorbesc pe blogul meu despre relaţii… mai am puţin şi o dau în telenovele). E o mare treaptă. Cei care trec de ea se conving deasemenea de faptul că acest mit al celor trei ani e doar o poveste de speriat amorezaţii spusă de toţi frustraţii care n-au putut depăşi etapa asta. Etapa asta e ca oricare în viaţă, o depăşeşti sau nu, treci de ea sau dai înapoi. De ce nu există „dragostea durează doi ani” pentru cei care după doi ani de relaţie iau drumuri diferite ? E la fel de valabilă ca şi cea în varianta „trei”, absolut la fel de valabilă. Există şi „dragostea durează cinci ani” la fel cum există „dragostea durează 3 luni”. Şi absolut la fel de valabil ca „dragostea durează o viaţă”. Ok, ultima e cam deplasată, pentru că nimeni nu ştie să dea o definiţie vieţii, nimeni nu ştie dacă la 80 de ani ai trăit cu adevărat o viaţă sau nu.

Încetaţi să mai găsiţi scuze de genul ăsteia. E o prostie. Ca multe altele din domeniu care mai circulă out there. Fiecare om e unic în felul lui la fel cum fiecare cuplu e unic în felul lui. Deja asta este altă poveste.

Cum vi se pare vremea de afară ? Cam frig, primăverii ăsteia îi cam place să se joace cu noi. Am ieşit azi dimineaţă din casă să merg la ecografie. După ce m-a gâdilat bine tipa pe burtă şi s-a amuzat de măruntaiele mele mi-a zis să beau apă. Cât mai multă, nu strică. Sfatul ăsta îl dau mai departe către voi toţi. Beţi apă, fraţilor! Lăsaţi-le de sucuri şi prostii, nu se merită, credeţi-mă. Gândiţi-vă şi la ce urmează, nu doar la ce aveţi sub nas sau în urmă. Acum fiecare cu strategia lui de viaţă. Eu prefer să mă gândesc mult la ce urmează… din păcate sau fericire, depinde de strategie.

Mă dor picioarele şi pleoapele. Prima pentru că am mers mult ieri; sfat: nu vă bazaţi pe îndrumările date de bucureşteni, orientaţi-vă bine pe hartă şi descurcaţi-vă singuri. A doua pentru că azi-noapte am citit bloguri. Un blog de fapt. N-o să vi-l dau, aşa, dintr-o manifestare egoistă. Ce amalgam e în capul oamenilor! Ce mare de potenţial, câte motive, câte interpretări, câte viziuni! Slavă domnului că e atâta energie în oameni!

Mă apuc să fac curăţenie. Ador să fac asta.

Updated: