De la Constantin Noica citire

2 minute read

Am terminat acum câteva zile „Istoricitate şi eternitate” a lui Noica. M-a surprins prin faptul că nu e vorba de istorie, ci de prezent şi conflictele lui cu istoria. Despre marii români, despre înţelegerea lor şi despre integrarea României în eternitate. Multe lucruri am aflat.

Celor cu încrederea zdrobită în România, sunt mulţi şi printre ei mă aflu şi eu, le recomand această carte. Mai ales tinerilor, vor găsi lucruri care le vor face bine şi care îi vor ajuta să înţeleagă spiritul românesc.

Recunosc că atunci când a ajuns să vorbească de Blaga m-am pierdut puţin. Semn că ar trebui să mă apuc de Blaga. Si de Maiorescu. Fragmente mai jos.

Din capitorulul „La o antologie filosofică – Blaga”:

În lumea aceasta în care periferia e peste tot şi centrul nicăieri, cineva a venit să transforme derelicţiunea omului, ba chiar repudierea lui, într-o izbândă. Nu era ceva în spiritul veacului, dar era în spiritul adânc al omului, singura fiinţă care ştie să valorifice înfrângerile. în spiritul veacului este mai degrabă vorba lui Jaques Monod, cum că viaţa e un accident pe Terra şi umanitatea o ceată de nomazi rătăcind in cosmos. în spiritul veacului este spaima joasă pe care ne-o rezervă şi o întreţin politicienii, pregătin-du-ne să aşteptăm anul 2000 sub nivelul moral al umani¬tăţii care aştepta Judecata anului 1000. Veacul insă este poate o minciună, pe lîngă adevărul fiinţei umane. Într-un asemenea veac, Lucian Blaga aruncă, de” la periferia Europei, o uimitoare idee, prin care nega¬tivul e convertit în pozitiv şi îngrădirea omului în sursa lui de creaţie. Şi cît de manifest este negativul veacului nostru! Pe planul culturii, bilanţul făcut spre sfîrşitul veacului XX conduce la constatarea unui eşec; în ştiinţele omului, istoria n-a reuşit să găsească legi, filosofia n-a adus ordine în cunoaştere şi societate, lingvistica n-a dat nici măcar o gramatică generală, toate lăsînd lumea în junglă, în timp ce şti¬inţele exacte în ciuda triumfurilor lor, îşi văd pragu¬rile şi se deschid către precarele ştiinţe ale omului, înfrăţindu-se cu ele în şovăitoare căutări şi îngăduind ca suverană, pretutindeni, să fie admirabila junglă a matematicienilor.

Din capitorulul „Tipul universalist în faţa tineretului de azi ”

Autorul rândurilor de faţă o mărturiseşte fără şovăială: ar fi fost astăzi un om mai pregătit dacă cineva i-ar fi pus în mână, pre vremea pe când era în liceu, memoriile unei tinereţi dârze, cum e cea a lui Titu Maiorescu.

Updated: