Culmea nesimţirii!

1 minute read

Să vă povestesc:

Aseară plec eu obosit de la serviciu din Băneasa. Ajung în staţie la Pasajul Aviaţiei să iau 301 să mă duc dracului acasă. Aştept vreo 20 de minute. Vine autobuzul, câţiva inşi care erau se înghesuie la uşa din mijloc, eu zic să mă duc la uşa din faţă să intru mai repede şi să plece autobuzul odată. Ajung la uşa din faţă care nu era deschisă. Aştept 2 secunde după care îi bat în geam şoferului să deschidă (aşa cum era normal) şi uşa din faţă. Ăsta se uită liniştit în spate la nu ştiu ce dracu. Văd că nu mă vede sau nu vrea să mă vadă şi plec iar spre uşa din mijloc să urc. După ce a intrat ultimul de acolo, până să intru şi eu şoferul închide uşile. Ii fac semn să oprească… nimic.

Şi aşa am rămas prostit în urma autobuzului. Şi furtuna venea, începuseră să cadă stropi de ploaie… Cum dracu e posibil aşa ceva ?? Să stau după cheful şoferului dacă vrea sau nu să deschidă uşa din faţă ? Şi-apoi să-mi închidă cealaltă uşă în nas ? CUM E POSIBIL ? Unde l-au găsit pe şoferul ăla, la şcoala de autişti ?

Am rămas prostit în urma autobuzului şi nu-mi venea să cred că după 20 de minute de aşteptare ăsta îmi închidea uşa în nas şi trebuia să aştept următorul autobuz. Adică alte 20 de minute.

După toate astea un diavol îmi şopteşte ironic prin cap: „Stimaţi clienţi, preţul biletului ratb se regăseşte în calitatea serviciilor noastre…”

Updated: